Final de clasa a IV-a. Scrisoarea unui învățător către elevii săi

După patru ani petrecuți împreună, după ce elevii reușesc să fie așa cum cu toții ne dorim-uniți, simțindu-se împreună ca într-o familie, vine clipa în care trebuie să mă despart de ei.

Este un moment destul de trist, dar, în acelați timp, deosebit, când te gândești la faptul că acești micuți pe care i-ai educat, au crescut și urmează să treacă într-o altă etapă a dezvoltării lor.

Număr zilele și acestea parcă se scurg cu o foarte mare viteză, rememorez clipe petrecute cu elevii mei și nu știu ce să fac-să râd sau să fiu tristă.

Știu că acestă perioadă, până la sfârșitul anului este una dificilă pentru mine. Când intru în clasă și zâmbete calde mă întâmpină cu un sincer salut, mă gândesc la momentul când acest lucru nu se va mai întâmpla. Știu că voi păstra legătura cu ei ca și cu celelalte generații, iar sfaturile pe care foștii mei elevi mi le cer când ne întâlnim dovedesc faptul că ei au, în continuare, nevoie de mine.

Elevii mei sunt deosebit de conștiincioși, cu o cultură generală destul de mare pentru vârsta lor și, pentru că au citit foarte mult în acești patru ani, pot spune că orizontul cunoașterii, gândirea, imaginația li s-au dezvoltat extrem de mult.

Am lucrat destul de mult la clasă, nu doar pentru examenele de evaluare națională, ci și pentru că ei, prin profilul lor, cer mult exercițiu. Sunt deosebit de curioși și pot spune că acest aspect reprezintă pentru ei un important avantaj în viață.

Înaintea examenului am repetat tot ceea ce am făcut în acest an școlar, cu trimitere și spre ceilalți ani, dar nu am vrut să le transmit o stare de tensiune, să-i văd emoționați, triști să se gândească la ce poate fi mai rău. Am vrut să privească acestă evaluare ca pe una cu care au fost obișnuiți, una la care participă pentru a arăta nivelul cunoștințelor acumulate.

Cred că exercițiul, împreună cu îndrumarea profesorului și o gândire pozitivă sunt calea spre reușită pe termen lung. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care am încercat să le dau copiilor de la clasa mea a fost încrederea în ei înșiși. Eu am încredere deplină că ei pot reuși.