Cum să le formezi copiilor abilitățile sociale și de autocontrol

Regulile iau naștere odată cu noi; ele capătă sens în viața noastră concomitent cu nevoile noastre primare de a obține căldură, hrană sau odihnă, iar mai apoi cu nevoile de securitate emoțională, de dragoste, de apartenență la grupurile sociale.

Cu toții cunoaștem și conștientizăm rolul reglator al aplicării regulilor în diferite medii sociale, precum mediul familial, de afaceri, școlar sau chiar mediul înconjurător; acestea reprezintă un instrument excepțional pentru a crea și menține o relație de calitate cu ceilalți oameni din jurul nostru, cu natura și cu noi înșine.

În calitate de cadru didactic, este aproape imposibil să nu observi că elevii au comportamente diferite în același context de învățare, că un copil are comportamente diferite în contexte diferite sau că acesta se comportă distinct cu persoane diferite. Factori precum contextul familial, factorul genetic și factorii din afara mediului familiei- comunitatea, media, școala- influențează deopotrivă comportamentul copilului și al adultului.

În urma acumulării experienței personale și profesionale, am constatat că întreaga personalitate a copiilor și nu numai, este modelată în funcție de acțiunea mediului și educației, aceasta traducându-se în faptul că atitudinea și comportamentul adulților joacă un rol semnificativ în evoluția comportamentelor copiilor. Cu atât mai mult, atitudinea noastră, a profesorilor, influențează radical aplicarea eficientă a regulilor în contextul școlar.

Obiectivul acestui articol este acela de a surprinde câteva aspecte esențiale pe care profesorul să le respecte în implementarea calitativă  a regulilor:

• Regulile formulate trebuie să se bazeze pe nevoile de învățare ale acelui colectiv specific de elevi. Fiecare mică “societate” de elevi are sintalitatea ei, precum și indivizii săi unici și diferiți, în consecință profesorul este nevoit să își cunoască foarte bine elevii, astfel încât acele reguli să oglindească comportamentele dezirabile ale acestora.
• Regulile necesită o formulare pozitivă, clară și concisă, care să exprime așteptarea cadrului didactic față de modul în care copiii ar trebui să se comporte. De exemplu: „În timpul activității, lucrez în liniște!” sau “Sunt atent ca mâinile și picioarele să nu lovească pe nimeni!”
• Aplicarea consecințelor logice ale comportamentelor nepotrivite înlocuiește reacționarea printr-o pedeapsă. Pedeapsa este, de obicei, o reacție de moment, de etichetare sau evaluare negativă a comportamentului, o acțiune de impuls ineficientă.
• Consecvența în aplicarea regulilor este, de asemenea, un aspect foarte important deoarece aceasta îi învață pe copii egalitatea și dreptatea ca principii sociale.
• Validarea comportamentelor potrivite  se realizează prin afecțiune, îmbrățisări și exprimări verbale pozitive “Sunt mândru că ai respectat această regulă astăzi!”, “Felicitări pentru că te-ai străduit să respecți regulile, Andrei!”.
• Afecțiunea cadrului didactic ar trebui să se manifeste indiferent dacă un copil s-a comportat în acord sau în dezacord cu regulile,deoarece toți copiii au nevoie să învețe că iubirea nu este condiționată de atingerea standardelor înalte.
• Reacția cadrului didactic necesită tratarea cu calm a contextelor în care elevii exersează respectarea regulilor, folosirea unui ton liniștitor, dar ferm în același timp, abordarea greșelii ca pe un context de învățare, nu ca pe o tragedie.

De cele mai multe ori, profesorii sunt interesați să obțină prin implementarea regulilor un control cât mai rapid asupra situațiilor din cadrul colectivului de elevi, caută soluții imediate care să stopeze comportamentul necorespunzător al copiilor, dar nu trebuie să uite că obiectivul supraordonat al aplicării eficiente a regulilor este formarea abilităților sociale ale acestora, dar și de autocontrol.