Greierele mofturos
Într-o zi, pe înserat
Greierele-nfometat
Șipuțin cam turmentat
Fiindcă a stat și-a tot cântat,
Nu prea l-ainteresat
Ce mai are de mâncat
Și, uitându-se-n cămară,
Și-a dat seama că e goală.
Atunci, foarte supărat
Spre furnică a plecat
Casă-i ceară socoteală
Că are cămara goală.
-“Cioc, cioc, cioc!”, la ușă bate,
-“ Cine-o fi, c-afară-i noapte?”
– Vecinică, vecinică, eu sunt,
Domnul Greierică!
Am venit mai pe-nserat
Socoteală să îți cat,
C-am văzut cam într-o doară,
Că îmi e cămaragoală!
– Vai, dar cum s-a întâmplat
– De mâncarea ți-au furat?
-Da vecină, ce păcat!
– Nu știu cum s-a întâmplat
– Însă, n-ai vrea dumneata
Să îmi împrumuți ceva?
Eu ți-aș da niște secară,
…Da-i cam veche, de-astă vară…
Eu…nu prea mănânc secară
Și, mai e și de-astă vară…
Foarte bine, du-te-n sat
Și te-apucă de cântat,
De mâncare ți-aș fi dat
Dar, cum tu ai refuzat
Ai să stai înfometat!
Morală: “ Dacă tot ai lenevit, să nu fii nemulțumit, pentru ce ai fi primit!