Gruffalo de Julia Donaldson, cu ilustrații de Axel Scheffler

Există în limba română o expresie care mi se pare cumplit de nedreaptă, „povești de adormit copiii”. Cuprinde în ea disprețul față de munca autorului, față de întreaga ei misiune, aceea de a aduce pentru prima oară cuvintele încărcate de sens și de poveste în viața copiilor. Diminuează întregul rol al literaturii scrise pentru cei mici, aceea de a le trezi mintea, de a le stârni imaginația, de a le deschide noi și noi universuri și de a crea punți de legătură între ele. Mă gândesc la autorii contemporani de cărți pentru copii, la responsabilitatea pe care o au, la gingășia de care trebuie să dea dovadă, la priceperea de a mânui cuvintele, de a le doza, de a le combina în feluri proaspete și surprinzătoare. Mulți reușesc acest lucru într-un mod remarcabil.

Unul dintre scriitorii care se achită excelent de această sarcină este Julia Donaldson, autoarea cărților „Gruffalo” și „Puiul lui Gruffalo”, ilustrate extraordinar de Axel Scheffler și traduse minunat în limba română de poetul Florin Bican. „Dragă cititorule, știm că ești mic. Uneori treci prin încercări prea grele pentru făptura ta de copil. „Când o să fiu și eu mare și puternic?” te întrebi nerăbdător. Chiar acum, îți răspunde această poveste, și nu te mira. Dacă ai CURAJ și IMAGINAȚIE, Gruffalo cel fioros și toți cei ca el vor fugi care-ncotro”, afli din prezentarea de pe site-ul editurii Cartea copiilor.

Scrisă în versuri cu o sonoritate extrem de frumoasă, cartea este o poveste despre frică și despre gestionarea ei, despre ingeniozitate, despre găsirea de soluții salvatoare. Este o lecție despre cum să ai grijă de tine și cum să te protejezi cu abilitate de oricine îți vrea răul.

„Un șoricel mergea prin codru-ntunecos/ Văzându-l, vulpea s-a gândit c-arată delicios”, așa sună începutul cărții „Gruffalo”, care a fost și ecranizată în anul 2009. Te-ai gândi că micuța făptură care dă ochii cu un adversar mult mai puternic este damnată din capul locului. Însă mintea trează și imaginația șoricelului întorc lucrurile în favoarea sa. Și, mai mult de atât, creează context, acel context care se va dovedi folositor și mult mai târziu în viața șoricelului.