Imaginația și particularitățile la școlarul mic
De-a lungul perioadei primilor ani de școlarizare se asigură câteva condiții de bază pentru dezvoltarea capacităților imaginative, precum acumularea experienței de viață și de cunoștințe din diverse domeniii, amplificarea interesului pentru observarea mediului înconjurător, a oamenilor și preocupărilor lor, dar și, așa cum am observat în capitolele anterioare, o creștere a capacităților mentale, care îl fac pe copil să privească mai obiectiv lumea, elevii stăpânesc mai bine deprinderile de scris- citit, modelaj, desen etc., iar activtățile din clasă și jocurile acestora pot constitui surse de stimulare a imaginației.
În funcție de prezența sau absența elementelor originale se disting imaginația reproductivă și imaginația creatoare.
Imaginația reproductivă este ”antrenată în desfășurarea tuturor lecțiilor, cu deosebire a celor de istorie, geografie, mediu înconjurător. În cele mai multe cazuri ea sprijină înțelegerea cunoștințelor și aplicarea lor în situații noi.”[1]
Imaginația creatoare se diferențiază de cea reproductivă prin realizarea unor suporturi fără descrieri amănunțite.
”În procesul imaginației apar idei și imagini noi. Imaginația este cu atât mai bogată cu cât memoria furnizează material pentru imaginație. Dacă volumul de cunoștințe este bogat, este ușor de combinat și recombinat elemente de limbaj pentru a produce imagini artistice noi.”[2]
Activitatea plastică oferă copiilor posibilitatea de manifestare, exersare a imaginației creatoare. Cu cât elevii dobândesc mai multe cunoștințe și informații despre lume și viață, cu atât imaginția reproductiv creatoare va fi mai bogată.
Cercetările arată că elevii aflați la vârsta școlarității mici 7- 11 ani au o atitudine mai realistă în încercarea de a reda și respecta realitatea, astfel că, dacă vom observa lucrările elevilor din clasele a III-a și a IV-a, vom observa compoziții mai bine centrate în jurul temei, cu o organizare mai unitară. ”Ele dovedesc că deja copiii înțeleg semnificațiile mai generale ale aspectelor particulare la care se referă și uneori le dezvăluie sensuri neașteptate, folosesc expresii artistice, figuri de stil accesibile lor.”[3]
[1] Tinca Crețu, Psihologia vârtelor, Editura Polirom, Iași, 2016, p. 222
[2] Maria Cristea, Educație plastică și didactica educației plastice în învățământul preșcolar, program universitar de formare în domeniul Pedagogie pentru învățământul primar și preșcolar, forma ID-semestrul 4, 2007
[3] Tinca Crețu, Psihologia vârtelor, Editura Polirom, Iași, 2016, p. 223