Cea mai importantă lecție

Lecția este calea de acces spre mintea și inima unui copil, este prilejul dascălului de a sădi valorile vieții, de a construi fundamentul academic ce va transforma sfiala unui copil în puterea unui adult. Literatura de specialitate definește lecția ca formă de bază a organizării muncii instructiv-educative,  ce presupune activitatea elevilor sub îndrumarea profesorului în vederea asimilării cunoștințelor și formării deprinderilor prevăzute de o temă din programa școlară, într-un timp determinat.

Lecția frumoasă este aceea care aduce sclipiri în ochii copiilor, zâmbet și dinamism, este experiența în urma căreia toți participanții devin mai bogați.

Profesorul de limba și literatura română are privilegiul de a vorbi despre emoții, sentimente, atitudini în cadrul orelor de literatură și despre raționamente și norme din perspectiva gramaticii, folosind astfel cheile esențiale ale cunoașterii.

O lecție de gramatică este cu ușurință mai dinamică  – presupune dobândirea unor cunoștințe cu aplicabilitate imediată(exprimarea corectă antrenată prin exerciții), urmând un traseu simplu și evident – pe când literatura invită la meditație, la analiza unor situații de multe ori ambigue, din care se extrag esențe și valori, valoarea fiind evidențiată chiar și prin absența ei. Cu toate că lecția de literatură este mai sinuoasă, rămâne totuși mai spectaculoasă prin faptul că oferă copilului prilejul de a-și expune ideile, convingerile, valorile în care crede și spre care tinde, opera literară fiind o cheie ce deschide inima elevului, aprinzându-i în ochi scântei de bucurie, de inteligență și amuzament sau duioșia unor emoții timid afișate.

Una dintre cele mai importante lecții de literatură este aceea care vizează descifrarea mesajului unei opere literare. Copilul înțelege imediat situațiile/aspectele comice, se identifică cu un anumit personaj, aspiră la o aventură asemănătoare, creează o alternativă mai amplă etc.; identifică trăsăturile morale ale personajelor și face clasificarea protagonist-antagonist, face aprecieri cu privire la relațiile dintre actanți, observă detalii ce conturează atmosfera epocii respective, dar dincolo de aceste elemente este greu să sintetizeze semnificațiile într-o idee-nucleu desprinsă/transmisă de text. De exemplu, o lecție frumoasă a fost  realizată la clasa a VI-a, pe baza unui fragment din opera Amintiri din copilărie, de I. Creangă. Elevii s-au amuzat de toate năzbâtiile lui Nică, au descifrat semnificațiile majore, dar au fost surprinși atunci când, dirijați din aproape în aproape, au descoperit complexitatea ideilor, convingerilor și sentimentelor pe care scriitorul le-a strecurat sub masca inocenței, la adăpostul copilăriei.

Opera literară este un material de educație intelectuală și estetică, asigurând, pe de o parte, asimilarea de către elev a unui sistem de cunoștințe fundamentale, cu valoare operațională, iar pe de altă parte, ajutând la formarea personalității elevului – prin frumosul surprins subiectiv, particular, inedit și uimitor de fiecare scriitor în parte – pentru a deveni consumator și creator de frumos. Literatura este arta cuvântului, iar frumosul din literatură constă în crâmpeiele de viață surprinse cu inteligență de scriitori care armonizează rațiunea cu sensibilitatea, dezvăluind cititorului sensurile superioare ale vieții.

Așadar, cea mai importantă lecție este aceea care trezește emotivitatea și conștiința elevului, dezvăluindu-i idei, sentimente, atitudini, pasiuni și idealuri la care poate să adere.