Un început, o provocare…
Începutul fiecărui an școlar reprezintă o provocare, iar gândul care mă animă este acela de a găsi metodele cele mai potrivite în a-i determina pe elevii mei să se descopere și să devină ei înșiși.
Atunci când anul școlar debutează cu preluarea unei clase aflate la începutul unei noi etape, de exemplu cum sunt acum elevii clasei a V-a, provocarea este cu atât mai mare, deoarece totul stă sub semnul noului. Experiența anilor la catedră mi-au arătat că, dincolo de competențele profesionale dobândite prin studiu, profesorul trebuie să găsească căi de a-l cuceri pe elev, de a-i capta atenția, de a-i stârni curiozitatea, de a-l provoca la interogații, de a-l antrena într-o discuție constructivă și de a transforma sala de clasă într-un mediu relaxant, în care elevii se pot simți încrezători în capacitatea lor de a asimila cunoștințe.
Deseori fac un exercițiu de memorie, surprinzându-mă în ipostaza elevului de clasa a V-a. A fost anul hotărâtor pentru alegerea profesiei, iar ceea ce m-a determinat să devin ceea ce sunt astăzi, stă în valoarea unui om de la catedră, un profesor extraordinar, care atunci când preda punea tot sufletul: afecțiune și dăruire, răbdare și înțelegere, în fapt un profesor empatic, care vibra și retrăia la modul afectiv toate întâlnirile cu elevii.
A fi profesor în acest interesant și contradictoriu secol XXI înseamnă, în primul rând a ști să gestionezi activități variate, din sfera profesională, dar și din sfera umanului, deci a avea atributele unui bun pedagog și a unui fin psiholog. Așa cum am precizat și mai sus, atributele de strictă specialitate, competențele științifice dobândite în ani de studiu nu sunt suficiente, tu, ca dascăl, trebuie să înveți cum să modelezi personalități aflate în formare, cum să înțelegi natura umană, cum să răspunzi provocărilor și interogațiilor date de vârsta elevului (adolescentului), cum să depășești dificultățile de relaționare, de comunicare, cum să adaptezi întregul proces didactic pentru a facilita înțelegerea și a transpune învățarea în lumea tumultoasă și răzvrătită a adolescenților, o lume caracterizată prin schimbări profunde la nivel cognitiv, emoțional și comportamental.
Așadar, pentru elevii mei mi-am propus să-i ajut să dea un sens propriei lor vieți, să continue să spere, să viseze și să creadă în forțele lor. Dincolo de programa de studiu strict școlară, mi-am propus să desfășor activități care au drept rezultat stimularea fanteziei și a creativității; cărțile îmi doresc să le devină prieteni constanți și, de aceea le ofer libertatea de a citi cu plăcere, nu ca un fapt impus; încurajez proiectele în echipă, pentru că acestea îi pregătesc pentru viață, schimbul de idei și acțiuni, interacțiunea fiind o dominantă necesară deschiderii către lume și către cei din jur; să-i las să facă greșeli și să-i provoc să descopere ei singuri soluția; să-i provoc în a deveni un partener în acest lung drum al formării, procesul învățării fiind reciproc.