Inteligența emoțională

Pornind de la conceptul inteligențelor multiple, introdus de H. Gardner în literatura de specialitate, putem discuta azi despre inteligența emoțională( IE).

Ca dascăl, observ în cadrul fiecărei ore de curs, manifestarea diferită a elevilor în funcție de emoțiile pe care le trăiesc, în raport cu relațiile profesor-elev, elev-elev, elev-părinte, dar și față de pragul de dificultate al sarcinilor de lucru pe care le primesc.

Inteligența emoțională se manifestă prin capacitatea fiecăruia de a-și gestiona trăirile, de a-și învinge teama, de a manifesta curajul de a cerceta. În egală măsură, reflectă voința de a lucra, chiar și în mod  repetat, până la obținerea unui  rezultat dorit și , totodată, reprezintă puterea de a spune:”Eu nu am înțeles!”/”Asta era?! M-am prins!”.

Chipul copilului, expresia feței, privirea, poziția corpului, tonul și debitul său verbal sunt elemente ce transmit emoția pe care un dascăl trebuie să știe a o citi.

În relația profesor-elev este esențial ca primul să manifeste deschidere, toleranță, disponibilitate pentru a oferi climatul optim exprimării libere a elevului. Numai în contextul libertății asumate, emoțiile sunt autentice și din starea lor pură se dă măsura forței lor. Cum pentru a măsura inteligența cognitivă se operează cu raționamente, pentru a evalua puterea emoțională, este nevoie de exprimarea liberă. Acest cadru îi oferă profesorului posibilitatea de a contura harta emoțională a fiecărui elev. De exemplu, pe parcursul unei lecții de predare a unor conținuturi noi, privirea de ansamblu a dascălului înregistrează nevoia de a repeta un raționament, de a oferi încă un exemplu concret (mai simplu de această dată), de a reveni asupra unui concept predat anterior etc. Chipul fiecărui copil transmite cât a înțeles din cele expuse și ce trăire are în raport cu acest fapt. Emoția este un factor foarte important în captarea atenției și susținerea interesului pe  parcursul întregului demesului didactic. Captarea atenției, în cadrul unei lecții de gramatică, prin prezentarea unei greșeli de exprimare ce stârnește râsul, are succesul achiziției totale, pentru că receptarea se face pe fondul emoțiilor pozitive, în lipsa stresului și cu garanția mulțumirii de sine, elevul înțelegând necesitatea învățării. Lecția de literatură oferă cadrul ideal de manifestare, de exersare a emoțiilor. Copiii sunt empatici, emit păreri în funcție de ceea ce simt, și învață să fie flexibili, generoși, dobândind treptat abilitatea de a se adapta cu ușurință oricărui context.

Inteligența emoțională și socială (sumă a inteligențelor intrapersonală și interpersonală) asigură adaptarea copilului la situații diferite, având ca nucleu echilibrul emoțional, atât prin puterea stăpânirii de sine, cât și prin înțelegerea limitelor celorlalți, ceea ce conferă puterea de a controla și emoțiile altora.

Relația elev-elev aduce în prim-plan vitalitatea și puterea de a conduce, manifestări asociate cu toleranța și disponibilitatea sau, dimpotrivă, asociate cu inflexibilitatea. De aceea este esențială tratarea diferențiată a elevilor, pentru că dascălul are posibilitatea de a-i învăța să-și folosească în scop pozitiv emoțiile. IE este o abilitate care îi asigură individului armonia interioară și exterioară, fiind un bun transferabil, care asigură adaptarea la schimbare.

Succesul în viață depinde de abilitățile emoționale și sociale care se formează în ansamblul educației formale, de aceea trebuie privite ca obiective, dincolo de granițele unei discipline.