Între libertate și responsabilitate

Discutam într-o zi cu copiii despre Rob Greenfield, un om care, pentru a-i face pe oameni să conștientizeze faptul că produc foarte mult gunoi inutil, a decis să poarte cu sine, timp de 30 de zile, tot gunoiul pe care îl producea. Eram foarte entuziasmată de această idee, gândindu-mă că îi va ajuta pe copii să înțeleagă faptul că suntem responsabili pentru poluarea mediului și că trebuie să luăm anumite măsuri pentru a o diminua. La un moment dat, unul dintre copii a spus „Ce ne interesează pe noi de mizeria pe care o fac alții? Este treaba guvernului să curețe”. Câteva secunde am rămas uimită  și mi-am adus aminte de multele momente în care îmi iau o pătură și o carte și merg pe lac să stau la soare și, când vreau să întind pătura, îmi dau seama că nu am unde și că întâi trebuie să strâng gunoaiele lăsate de alți oameni. Apoi am spus „Haideți afară!”. Am luat un sac de gunoi și le-am spus copiilor că vom strânge toate gunoaiele pe care le vedem în curte. Unii dintre ei au început să strângă conștiicios gunoaiele, alții au protestat spunând că nu este treaba lor, că nu ei le-au făcut, alții că ei vor să devină ingineri, doctori, etc, nu să strângă gunoaie. Le-am spus atunci că este adevărat că nu ei le-au făcut și, într-adevăr, nu este treaba lor să le strângă, dar, strângându-le, îi va face să conștientizeze că toate acțiunile noastre, bune sau rele, îi influențează pe ceilalți, indiferent de poziția pe care o avem în societate.

Experiența aceasta este relevantă nu numai pentru societatea noastră ci pentru întreaga lume pentru că avem pe de o parte persoane care se gândesc la acțiunile lor și la consecințele acestora și persoane care nu fac asta  și care aruncă în permanență vina pe ceilalți.

Fiecare părinte își dorește ca propriul copil să aibă succes în viață. Era o femeie cu copiii pe lac, s-a dat jos din mașină mâncând înghețată și, după ce a terminat de mâncat, a aruncat ambalajul pe jos. La scurt timp, copiii au făcut același lucru. Dacă ar fi întrebat-o cineva: „Doriți ca acești copii să aibă succes în viață?”, cu siguranță ar fi răspuns afirmativ, fără să realizeze că succesul în viață nu ține doar de slujba pe care o ai, de bani, etc, ci de importanța pe care o ai ca persoană, ca om, atât pentru tine, cât și pentru ceilalți iar această importanță vine din responsabilitate, pentru că, a fi responsabil, înseamnă să te găndești la ce ai de făcut pentru tine și pentru ceilalți, astfel încât libertatea ta să nu o încalce pe a celorlalți și acțiunile tale să nu îi afecteze în mod negativ, ci pozitiv.

Sunt o mulțime de lucruri pe care copiii le pot face pentru a învăța să se descurce singuri, pentru a dobândi încredere în sine și a-și manifesta responsabilitatea prin asumare și conștientizare.

Problema este că, în majoritatea cazurilor, ei  învață că „trebuie” să facă diverse lucruri, într-un mod abstract, prin ordine și indicații, fără să învețe și „de ce” iar lipsa acestui „de ce”, lipsa unei motivații care să aducă o conștientizare a efectelor asupra lor, în primul rând și apoi a celorlalți, face ca „trebuie” să devină nesemnificativ și derizoriu, face ca dulapurile și dormitoarele să fie un haos, face ca temele, cărțile și echipamentele să fie uitate acasă, face ca lucrurile să fie aruncate peste tot, face ca greșelile făcute să fie întotdeauna din vina altora și-i face să ajungă la maturitate și să spună  „Ce bine că tu îți iei să mănânci dimineața. X nu are timp sa-mi facă sandwich”.

Responsabiitatea se învață din primii ani de viață, atât acasă, cât și la școală, prin exemplul primit de la ceilalți și prin experiențele proprii și această învățare nu se oprește niciodată pentru că, pe tot parcursul vieții, vom fi puși în situația de a ne manifesta responsabilitatea, într-un fel sau altul.

Câteodată vom face greșeli. Vom arunca un șervețel pe geam, spunându-ne apoi „Lasă că îl ia cineva” sau ne vom da seama că nu este treaba cuiva să strângă mizeria noastră. Vom alerga să strângem laptele vărsat de copilul nostru sau îl vom învăța cum să curețe. Le vom spune copiilor: „Spală-te pe mâini, Fă ordine, Ia-ți ghiozdanul” sau îi vom face să se gândească singuri la ceea ce au de făcut. Ne vom certa copiii atunci când se poartă urât cu frații lor sau cu alți copii și-i vom forța să-și ceară scuze sau îi vom lăsa să se calmeze și le vom spune să se găndească în ce fel ar putea să repare greșeala pe care au făcut-o. Vom privi cum cineva face ceva rău sau nedrept și vom întoarce spatele, spunând că nu este treaba noastră sau vom lua atitudine și îl vom învăța pe copilul nostru că nedreptățile îl afectează și pe el.

Important este să învățăm, atât noi, cât și copiii noștri, că fiecare este responsabil pentru propriile acțiuni, pentru propria viață și tot ceea ce facem îi influențează, direct sau indirect, pe ceilalți.