A-i învăța pe copii efortul cere efort din partea adulților

Nu, nu este ușor să câștigi milioane. Da, reușitele cer curaj și tenacitate. Dar pentru a-l face pe copil să înțeleagă, trebuie să fii convins tu ca părinte de asta… Și să ai câteva reguli în minte.

În „ era vitezei”, a performanței rapide, efortul nu este o valoare de preț. Dificil să transmitem gustul efortului când televiziunea, cu emisiunile care fabrică vedete peste noapte și jocurile care facilitează câștiguri fabuloase, ne incită pe toți, și mai ales pe copii, să credem că reușita este o chestiune de șarm, de seducție, de șansă, și nu de muncă, de perseverență.

Trăim sub semnul efemerului: idolii creați de show-biz coboară de pe piedestalul lor la fel de repede cum au urcat. Totul contribuie la a da senzația că gloria se căpăta prin atingerea cu o baghetă magică, fără efort, pentru că ea se și pierde în același mod. Cum să-i convingem pe copii în aceste condiții că timpul și concentrarea sunt necesare, pentru a deveni buni în sport sau în muzică? Viețile noastre se construiesc din ce în ce mai mult în jurul unei imaginare telecomenzi: îmi place, nu-mi place.

Nu-mi place? Schimb „canalul”, trec la altceva… Iar copiii, îmbuibați de televizor, sunt primii care aderă la acest mod de a trăi, care se potrivește de minune cu propria lor concepție asupra timpului. „A face eforturi” a fost mereu un ideal de adult, pe când trăsătură vieții psihice copilărești derivă din principiul plăcerii, din satisfacția imediată. Iubirea efortului nu are nimic natural. Este fructul unei învățări, al unei conștientizări care nu poate avea loc fără adulti, ei înșiși convinși că „ a face eforturi” nu este o vorba goală.

La ce servește efortul?

A face eforturi constă în a învinge o barieră, exterioară sau interioară, pentru a rezolva o dificultate sau a atinge un obiectiv. O dată depășit acest obstacol, copilul se simte mândru: „Nu a fost chiar ușor, dar eu am făcut-o!” Crescând, el câștigă mai multă autonomie și încredere în sine. De altfel, efortul induce o atitudine diferită asupra timpului.

La început, micuțul este ancorat în prezent. A se obliga la o acțiune pentru a obține ceva mai târziu în-seamnă a ieși din singura senzație imediată pentru a introduce viitorul, această noțiune abstractă. A se motiva presupune într-adevăr să fii capabil să-ți imaginezi rezultatul, plăcerea care va fi simțită după aceea. Concluzia: am înțeles că viitorul există și că pot să-i dau o direcție sau altă. De unde dezvoltarea optimismului și a creativității proprii!

De ce este adesea dificil pentru părinți?

Ei au conștiință că lumea exterioară nu este mereu blândă. Atunci creează un mediu protector, uneori exagerat, în care primează legăturile afective. Cu siguranță, cei mici au nevoie să fie protejați, dar acest cocon trebuie să se deschidă progresiv. Rolul părinților constă de asemenea în a-i face să descopere principiul realității: nu toate fructele vor cădea din copac, trebuie să mergem să le culegem.

A face temele unui copil pentru a evita ca acesta să ia o notă proastă îl împiedică să descopere consecința actelor sale, răspunsurile lumii reale. Dar a învața efortul cere efort de asemenea din partea adultilor… Nu este ușor, mai ales după o lungă zi de muncă, să-l obligăm să-și aranjeze camera. Trebuie să-i explicăm, să-i arătăm, să-i cerem, să-l încurajăm, să-l felicităm, să-l certăm… A aranja în locul său este desigur o economie de timp și de energie, dar care, pe termen lung, nu-i face copilului nici un serviciu.

Cum să-ți motivezi copiii?

Făcându-i să accepte constrângeri adaptate vârstei lor și inducându-le o noțiune de plăcere: „Poti să te uiți la o emisiune, dar după ce-ți faci temele”. Un copil este cu atât mai mult motivat cu cât percepe interesul exercițiului: a învăța să citești pentru a putea să explorezi singur într-o poveste interesantă, să memorezi această poezie pentru că este frumoasa…

Și în domeniul sporturilor și al timpului liber este foarte important să ții cont de gusturile lor. Pentru a se mișca, trebuie să fie motivat, să încerce dorința pentru obiectivul propus. Copiii sunt ahtiați după efort pentru a se simți mai mari și mai autonomi.  Ei au, de asemenea, nevoie de încurajările și de complimentele adulților.

Trebuie să explici mereu de ce un anume efort este important?

Explicațiile sunt indispensabile când se cere copilului ceva pentru prima oară sau când se revoltă. I se va reaminti astfel finalitatea efortului cerut – de exemplu: „Trebuie să-ți aranjezi camera, pentru că nu te simți bine când este dezordine.” sau: „Tu trebuie să pui tacâmul, deoarece într-o familie este important ca toată lumea să participe”.

Copiii se simț în siguranță dacă exigențele sunt precise și regulate. De unde, interesul ritualurilor: să-și pregătească ghiozdanul încă de seară, să-și facă patul înainte de a pleca la școală. Trebuie ca regulile să fie clare, ca micuțul să știe ce se așteaptă de la el. Este foarte angoasant să audă reproșându-i-se că „nu ajută niciodată acasă”, atunci când nu i se cere nimic precis. Nimic mai descurajant decât un „poți face mai bine” sistematic. Dacă tot nu e bine niciodată, la ce bun atunci să mai încerci?