Învierea lăudată !

Din iubire se arată,
Două firi cu Sine poartă,
Sfântă și chiar omenească,
Săvârșind cu fiecare
Izbăvire și iertare.

Mergând, intră în cetate,
Întristat si-ndurerat,
Oamenii ce-L așteptau
Răstignire, mai târziu cereau.

Trădat și judecat,
Stă cu capul aplecat,
Apărare nu dorește
E rănit și nu vorbește.

Sfințenie lumii dăruia
Si cu milă o privea
Veșnicia ne-o aduce
Prin jertfirea Sa pe Cruce.

Condamnat și obligat
Poartă Crucea suferinței
Ce devine a biruinței.

Golgota întunecată,
Privește înfricoșată,
Natura cutremurată-
Plânge îndurerată!
Oamenii se cred de vină-
Cerul mult suspină…

În zori s-a ivit,
Lumina lumii a răsărit,
Slava cerului arată:
Învierea lăudată!