Jazz-ul pe înțelesul tuturor

Jazz este un gen muzical care provine din comunitățile afro-americane din New Orleans, Statele Unite, în perioada sfârșitului secolului al XIX-lea și a începutului secolului al XX-lea. El este înrădăcinat într-o multitudine de stiluri muzicale tradiționale și populare independente, de sorginte afro-americană și europeană. Jazz se întinde pe o perioadă de peste o sută de ani, cuprinzând o mulțime de stiluri și tendințe muzicale, fiind astfel dificilă sarcina de a i se da o definiție clară. În jazz se utilizează intens improvizația, poliritmiile, sincopa, balansul de tip swing, precum și diverse aspecte ale armoniei europene, muzica populară americană, tradiția de fanfară, și elemente muzicale africane, cum ar fi notele albastre (note cântate intenționat ușor fals) și aspecte ale unor genuri muzicale afro-americane, cum ar fi ragtime-ul. Deși fundația jazz-ului este adânc înrădăcinată în cultura afro-americană a Statelor Unite, diverse alte culturi și-au adus aportul în procesul complex de formare a jazz-ului. Intelectuali din întreaga lume au recunoscut jazz-ul ca fiind una dintre formele de artă originale ale Americii.

Pe măsură ce jazz-ul s-a răspândit în întreaga lume, a evoluat și s-a diversificat într-o mulțime de stiluri distincte cu influențe muzicale naționale, regionale și locale diferite. Spre exemplu, stilul de jazz New Orleans a prins contur la începutul anilor 1910 , combinând marșuri de fanfară, cadriluri franceze, ragtime și blues, cu improvizații polifonice colective. Alte încrengături importante ale jazzului din prima jumătate a secolului al XX-lea sunt stilurile Kansas City jazz (improvizatoric, cu balans swing puternic), Gypsy Jazz (cu elemente din valsurile cântate la acordeon),  Bebop (un stil complex și într-un tempo rapid) și Cool jazz (cu melodii lungi, liniare și sonorități în general mai calme).

În anii 1950 a luat naștere free jazz-ul (stil în care se renunță la structura formală clară și se liberalizează parametrul ritmic, prin renunțarea la măsuri) iar la mijlocul anilor 1950, apare hard bop-ul (cu influențe din R&B , gospel și blues vizibile mai ales în cântarea la saxofon și la pian). Jazz-ul modal s-a dezvoltat la sfârșitul anilor 1950, folosind modul, sau scara muzicală, ca bază a structurii muzicale și a improvizației. Fusion jazz-rock a apărut la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 , combinând improvizația jazzistică cu ritmurile, instrumente electrice și sunetul de scenă extrem de amplificat prezente în muzica rock. La începutul anilor 1980, o formă comercială de jazz fusion, denummită smooth jazz, a ajuns să fie apreciată de către public la scară largă. Alte stiluri notabile sunt jazzul latin si cel afro-cubanez.