Joaca senzorială

De câte ori ați auzit la locurile de joacă: „Nu pune mâna că te murdărești !”, „Stai că rezolv eu. Tu nu poți !” sau „Treaba ta dacă te urci și cazi de acolo. Tu ești de vină !”.

Eu de foarte multe ori. Tocmai din acest motiv, m-am hotărât să scriu despre un subiect atât de important cum este cel referitor la creșterea și educarea copilului, oferindu-i un mediu de dezvoltare specific care să-l ajute să devină responsabil, autonom și independent.

Oare este un ideal greu de atins? Cum putem să facem acest lucru?

În primul rând, copilul trebuie încurajat să exploreze mediul înconjurător, să se confrunte cu diverse situații și contexte, care să-l provoace să găsească soluții de rezolvare, independent de prezența unui adult.

„Studiile au arătat că învățarea se produce în condiții optime când procesul gândirii este însoțit de mișcare și când subiectul de învățat se află în context concret” (Pedagogia Waldorf).  De asemenea, foarte importantă în evoluția copilului este libertatea de a face propriile alegeri și deținere controlului propriilor acțiuni. Așadar, să ia propriile decizii, conform principiului „ajută-mă să pot singur” (Principiul Montessori). În loc să îndepărtăm obstacolele ce îi stau în cale, mai bine îl ajutăm să le depășească.

În acest context, mi-am îndreptat atenția către importanța dezvoltării senzoriale.

Ce reprezintă dezvoltarea senzorială ?

“Percepția senzorială ne însoțește de-a lungul întregii vieți și ne servește ca bază a realității. Se știe că o percepție senzorială săracă determină o percepție redusă a realității. Din acest motiv, dezvoltarea senzorială reprezintă una din bazele construirii realității”. Maria Montessori consideră că simțurile noastre sunt niște “porți deschise spre lume”, iar “o libertate reală și interioară nu poate fi oferită și nu poate fi nici măcar cucerită; ea poate fi construită de către fiecare doar în sine însuși, ca parte a personalității si de aceea nu poate fi nici pierdută.”

Dacă între 0-3 ani copilul înregistrează senzațiile inconstient și neselectiv, între 3 și 6 ani are loc un proces al devenirii conștiente. În această etapă, copilul devine conștient pe măsură ce își dezvoltă conșiința față de lumea înconjurătoare; percepțiile neordonate de până atunci se structurează, se sedimentează și se procesează, pentru a observa și a înțelege lumea în mod conștient.” (Alternativa educationala Montessori)

Încă din primii ani de viață, dezvoltarea senzorială devine extrem de importantă, pe același loc cu dezvoltarea fizică sau intelectuală. Procesele senzoriale reprezintă baza învățării și experienței copilului.

Cum putem să ajutăm copilul să se dezvolte ?

Copilul învață despre mediul în care trăiește cu toate cele cinci simțuri ale sale: văzul, auzul, pipăitul, gustul, mirosul.

Activitățile senzoriale la care îi încurajăm pe copii să participe, nu vor fi niciodată finalizate cu eșec. De ce ? Pentru ele deschid calea către jocurile libere, neîngrădite, care îl lasă să exploreze fiecare material cu care vine în contact. Așadar, „just fun !”

La naștere, cel mai dezvoltat simț este cel tactil și acesta contribuie la siguranța fizică a bebelușului, dar și la cea afectivă.  Dacă bebelușul înregistrează senzații neplăcute, el reacționează prin plânsete specifice care anunță adultul că este nevoie de intervenția sa.

Prin atingerea lucrurilor din jurul său, copilul descoperă lumea texturilor. Luând obiectele în mâini, el primește informații asupra greutății și formei lor. Fără simțul tactil, ar fi ca și cum copilul ar purta mănuși , informația ar fi incompletă și manipularea obiectelor mai puțin precisă.

Așadar, simțul tactil îi permite copilului să intre în contact cu ceilalți și cu obiectele, să dezvolte un sentiment de siguranță, să devină conștient de propriul corp și să înregistreze caracteristicile obiectelor din mediul său.

Cum putem stimula simțul tactil  al copilului ? Iată câteva exemple de activități pe care le putem face împreuna cu copilul nostru:

Începând de la vârstă de 2 ani

• Într-o cutie se pune orez/nisip/boabe de fasole/făină/mălai în care se ascund câteva obiecte. Copilul, cu ochii acoperiți, își îngroapă mâinile în căutarea obiectelor pe care le poate așeza în boluri.

Spre 3 ani, atunci când copilul cunoaște culorile, obiectele găsite vor fi așezate în boluri colorate, corespunzătoare culorilor obiectelor găsite. Ex: mașină galbenă în bolul galben. 

• Vara, copilul poate să meargă în picioarele goale și ude pe dale pentru a lasă amprente și astfel să traseze drumuri. Alternativă: tălpile picioarelor pot fi vopsite cu acuarele în diferite culori. Această activitate se poate face și pe nisip. 

• O altă activitate îndrăgită de către copii este aceea de a merge în picioarele goale pe diferite texturi. Astfel ei experimentează senzații diverse: aspru, fin, moale, tare/dur, lucios etc. 

Începând cu vârstă de 3 ani

• Folosit și în cadrul activităților din grădiniță cu mult succes, „săculețul fermecat” este cel care ascunde nebănuite „comori”. Copiilor le plac foarte mult surprizele, iar curiozitatea este motorul care angrenează un întreg sistem de analizatori. Cum se joacă ? Avem nevoie de un sac mic și câteva obiecte. Odată cu vârstă, crește și complexitatea alegerii obiectelor misterioase. La început, se introduc obiecte foarte cunoscute de către copil: un creion, un pieptăn, o minge, chei etc. Copilul introduce mâna în sac și, fără să se uite, prin pipăire, va ghici obiectul ales. 

• Tot la grădiniță, copiii aleg cu multă plăcere să se joace la centrul de interes „nisip și apă”. Iată cum s-au jucat copiii la grădiniță: am așezat 2 cutii mari de plastic transparente. Una cu nisip și cealaltă cu apă. În cea cu nisip am ascuns scoici de diferite mărimi și texturi (cu striații și forme diferite), iar în cea cu apă, am pus diferite jucării pentru apă. Copiii au căutat scoicile îngropandu-și cu multă plăcere mâinile în nisip; le-au folosit la sfârșit pentru a decora castelul construit chiar de ei. În cutia cu apă, copiii s-au jucat ajutând bărcile să înainteze cu viteză și peștii să ajungă rapid la Ariel care avea nevoie de ajutor. 

• Un alt joc poate fi: copilul, cu ochii închiși, este întrebat unde l-am atins (pe obraz, pe nas, pe picior etc.) 

• Pe spatele copilului se pot trasă diferite forme simple cu degetul, iar copilul va identifica ceea ce am desenat (un cerc, un triunghi, soare și mai târziu, cifre și litere) 

• Un joc cu o mare importanță în perceperea propriului corp este binecunoscutul “de-a baba-oarba”. Copilul, legat la ochi cu o eșarfă, va trebui să identifice persoana din față lui prin simpla atingere.
• Pentru dezvoltarea simțului tactil și pregătirea mâinii pentru scris, se poate crea o placă cu diferite granulații prin montarea unor benzi abrasive sau se pot achiziționa jocuri cu discuri mari (pentru picioare) și discuri mici (pentru mâini), cu diferite texturi.