LACUL TITICACA – „Marea interioară a Americii de Sud”

Lacul Titicaca, numit și „Marea interioară a Americii de Sud”, este cel mai mare lac al continentului, având o suprafață de 8300 km². Acesta se află la o altitudine de 3812 m, deținând din 1862 recordul mondial al celei mai înalte căi navigabile pentru vase de mare tonaj. Atunci, un vas cu abur a fost transportat demontat până la lac și asamblat, ulterior, la mal. El circula între orașul Puna și diverse destinații boliviene.

Lacul a fost descoperit în anul 1535 de către conchistadorul spaniol Diego de Almagro, care, după ce subjugase Peru și se îmbogătise acolo, a plecat, împreună cu 570 de soldați, în necunoscut pentru a găsi tot mai mult aur. Drumul i-a purtat pe platourile înalte și aride ale Perului și Argentinei, dincolo de Anzi și în jungla de pe țărmul chilian. Mare parte a soldaților și cailor au murit fie înghețați de frig în trecătorile montane, fie de la aerul rarefiat ori de la temperaturile ridicate din deșert. Așa au descoperit, la granița dintre Peru și Bolivia, lacul Titicaca, lac  tectono-glaciar, înconjurat de înălțimile maiestuoase ale masivului Cordillera Real. El are două părți ce par aproape două lacuri distincte, conectate printr-un canal de 800 de metri, care în locul cel mai îngust poartă numele de Strâmtoarea din Tiquina.
Cel mai mare dintre cele două bazine este numit Lago Grande, iar cel mai mic Lago Pequeno, însă acestea mai sunt cunoscute și sub denumirile Lago Chucuito și Lago Huinaymarka. Adâncimea maximă a primului este de 284 de metri, iar a celui mic de 40 de metri, iar adâncimea medie este de 107 metri.

harta_bolivia
Fig 1 Lacul Titicaca- localizare

 

 

Nu se știe cu exactitate de unde vine numele de “Titicaca”, însă una dintre traduceri se referă la forma lacului, ce ar părea silueta unei pume vânând un iepure. Sigur, este faptul că istoria acestui lac se leagă de nașterea primilor Inca, Manco Capac și Mama Ocllo, fiii lui Inti (Zeul Soare), coborât pe Pământ pe o insulă (Insula Soarelui) din mijlocul lui Titicaca. Lacul este un loc sacru pentru populația incașă, a cărei mitologie spune că primul rege Inca, Manco Capac, s-a născut aici.         

În lac se varsă cca. 25 de râuri mari, cel mai important fiind Ramis ce drenează 2/5 din bazinul lacului și care pătrunde în lac prin partea de NV. Cel mai mic este Desaguadero, ce drenează sudul lacului și care evacuează 5% din apele în exces ale acestuia; restul apei se pierde prin evaporare datorită Soarelui  puternic și a vânturilor ce bat cu putere dinspre  Altiplano.                                         

 Populația Ayamara, care trăiește pe malurile lacului și pe insulele plutitoare, crede că din apele acestuia a ieșit Viracocha, un trimis al Soarelui pe Pământ, venit pentru a-i învăța pe oameni să construiască, să cultive pământul și să confecționeze bărci din trestie.

Reprezentanții populației Ayamara, care trăiesc încă așa cum o făceau strămoșii lor când au sosit conchistadorii, nu suferă de rău de înălțime deoarece au inima și plămânii mai mari decât în mod normal și au mai multe globule roșii pentru a contracara efectele deficitului de oxigen. Ei construiesc lângă mal plute din trestie totora și pe ele clădesc case din același material și chiar cultivă mici grădini de zarzavaturi. Tot din totora își confecționează bărcile care sunt foarte rezistente.

Pe lac exista 41 de insule, din care 38 formează arhipelagul Uros. Insulele Uros sunt insule plutitoare, localizate la aproximativ 5 km in largul lacului. Sunt insule flotante, adica oamenii de acolo nu au pământ sub picioare, ci un fel de stuf numit Totora, pe fiecare trăind 4-5 și uneori chiar 10 familii. Oameni care trăiesc greu, supraviețuiesc de pescuit, iar în zilele noastre  și din turismul aflat în creștere. Insulele au la bază o masă compactă de rădăcini de totora, fixată la suprafața apei cu ajutorul unor țăruși mari, legați în partea superioară cu sfori. Peste, oamenii au așezat straturi succesive de trestie tăiată, pe care le împrospătează regulat, adăugând totora tânără. Este o muncă permanentă pentru a asigura fundamentul gospodăriilor de aici, ce au, pe lângă casele mici, câte o împrejmuire în care cresc porcușori de Guineea.  Insula Soarelui (Isla del Sol) este cea mai mare insulă de pe lacul Titicaca, fiind localizată în partea de sud a lacului; pe ea se ajunge cel mai ușor de la Copacabana, de pe partea boliviana a lacului. Se poate vizita Muzeul Aurului (unde se află multe comori Inca) și Fântâna Tinereții. 

Orașul Puno se află la o altitudine de 3820 m, are o populație de aproximativ 110 mii locuitori (recensământul din 2007), fiind numit și „capitala folclorică a Perului și a Americii de Sud”. Orașul are multe locuri frumoase de vizitat, în special Catedrala Puno, construită în 1757.

Insula Taquile, aflată la 40 de km de Puno, are un peisajul stâncos, format din dealuri cu pante nu prea domoale, unele terasate, cultivate, altele ținând arbuști verzi și înfloriți. Ici-colo, pâlcuri de copaci mari umbresc acoperișuri joase de case, cărări roșiatice, ruine pre-incașe sau incașe, ori aglomerări de bolovani cenușii. Are cca.  2000 de locuitori ce își întregesc veniturile din turism. Principala hrană este peștele, iar legumele crescute în grădinile de pe pantele însorite îi stau alături în farfurii. Nu există mijloace de transport, nici animale de povară, nici centrale electrice, nici șosele și nici multe dintre facilitățile moderne, stilul de viață de aici rămânând unul foarte simplu și legat strâns de natură.  Principiile de bază ale acestei comunități sunt: “Ama suwa, Ama quella, Ama llullaw” și înseamnă, în limba quechua, “să nu furi, să nu fii leneș, să nu minți. De la vârsta de 8 ani, băieții învață să tricoteze, pentru că femeile fac doar țesături. Din cele două școli de pe insulă, una specializează tinerii în arta textilă. Calitatea materialelor și originalitatea modelelor țesăturilor și tricotajelor au determinat UNESCO să considere, în 2005, că arta meșteșugărească a taquilenilor face parte din patrimoniul intangibil al umanității.

Limbile vorbite, obiceiurile, credințele și lucrările artistice care rămân până în zilele noastre sunt dovezi de moduri de viață și a valorilor culturale de valoare inestimabile care caracterizează locuitorii acestor insule.  BIBLIOGRAFIE: Reader`s Digest Association Limited, “Descoperiți minunile lumii”, (2004), Univers Publishing SRL, Bucuresti

http://laketiticaca.org/

http://laketiticaca.org/04.-Puno-Town-Centre.html

http://laketiticaca.org/Top-attractions.html

http://www.heraldsun.com.au/travel/travel-back-in-time-with-a-visit-to-taquile-island-lake-titicaca-in-peru/story-fnjjuxvu-1226985820030

http://travel.descopera.ro/9405923-Insulele-plutitoare-de-pe-lacul-Titicaca

http://alpinet.org/main/articole/show_ro_t_cinci-zile-cu-bicicleta-in-jurul-lacului-titicaca–peru-bolivia_id_2143.html

http://www.lonelyplanet.com/peru/lake-titicaca http://whc.unesco.org/en/tentativelists/5080/

http://www.ziare.com/vacanta/lac/misterele-lacului-titicaca-si-ale-incasilor-galerie-foto-1177733

http://www.nuestramirada.org/photo/img-8925

http://www.tripadvisor.com/LocationPhotoDirectLink-g294311-d311728-i116370545-Lake_Titicaca-Peru.html http://www.orase.co/peru/oras_puno_.html http://www.agoda.com/ro-ro/hotels-near-puno-cathedral/attractions/puno-pe.html