Cât de liberi suntem

Tema aleasă poate fi considerată desuetă în contextul organizărilor actuale de guvernare, în contextul acțiunilor generale de management, tocmai de aceea voi preciza înca de la începutul articolului, că mecanismele descrise pentru atestarea stărilor puse în discuție, reprezintă simple reflecții retorice în scopul dezvoltării unor teme de sondare nesfârșită a înțelesurilor lumii. Potrivit teoriilor contractualiste, putem afla că societatea ar putea fi explicată în mod logic, raportată la o stare inițială a lucrurilor, ba chiar la o stare presocială, așa cum descrie Platon ”starea ciclopilor”. Sigur că nu avem dovezi că această stare a existat vreodată, ci este vorba despre natura mitologică a faptelor. Mai aproape de interpretările actuale se află teoria lui Jean Jacques Rousseau, care vorbește despre nevoia de asociere a omului liber, numindu-și lucrarea ”Contractul social”.

Termenul de contract se referă aici la comunitatea socială, iar libertatea individului este acceptată în starea inițială ca ”libertate naturală” și se referă la dreptul omului  ca ”drept nelimitat de a-și însuși tot ce îl ispitește și ce poate atinge”. Este pusă în discuție și libertatea morală, iar valoarea acesteia este accentuată pozitiv ca ”singura care-l face pe om să fie cu adevarat stăpân pe sine, ascultând de o lege pe care și-a stabilit-o”.

Apar încă de pe atunci, prefigurate, elementele de libertate civilă care se referă la libertatea cetățeanului, orientată spre voința generală și, bineînțeles, limitată de aceasta.

Este cunoscut faptul că lucrarea lui Rousseau a fost o lucrare de inspirație pentru Constituția franceză din 1793 și a stat la baza argumentelor  de definiție ale drepturilor omului și cetățeanului din acea perioadă.

Conceptul de libertate s-a insinuat, adesea seducător, în mari argumentări filosofice universale ale tuturor vremurilor și a reprezentat o temă de dezbatere transformatoare și plină de substanță.  Pentru a ne înțelege ca indivizi, raportându-ne socialmente la statutul nostru în spațiul public, este nevoie să ne punem continuu întrebări asupra conceptului de libertate și a relațiilor contractuale mai mult sau mai puțin satisfăcătoare generate în jurul sensurilor sale.  Citându-l pe Rousseau, care spune foarte frumos că ”omul s-a născut liber dar pretutindeni este în lanțuri”, acceptăm nevoia de socializare a omului, care de-a lungul vremurilor a preferat libertatea civilă în schimbul libertății naturale. Rousseau observă și efectele negative ale acestor relații contractuale, de altfel inerente, spunând că „ omul s-a născut liber, dar pretutindeni este în lanțuri”. Problema pe care o pune Rousseau se referă la condițiile in care individul renunța la libertatea naturală în schimbul libertății civile.

Autoritatea puterii personale, a gândirii personale este tranzitată de autoritatea majorității, esențială în manifestarea unor concepte subsumate ca libertatea de opinie, libertatea de a vota sau  libertatea cuvântului. Toate acestea au sens în sensul raportării la continuumul social. Mi se pare interesantă abordarea libertății din perspectiva a două concepte ”libertate negativă” și ”libertate pozitivă”. Clasificarea aceasta terminologică îi aparține lui Isaiah Berlin și se referă la măsura prin care individul își urmărește propriul bine după cum crede de cuviință, la responsabilitatea libertății.  Este interesant de privit din perspectiva moralei, să ne gândim cum ar arăta o societate în care fiecare și-ar urmări în mod natural propriul interes și în care nu ar exista reguli prestabilite. Sigur ca retorica este naivă, fiind la îndemâna unui copil să estimeze că în cazul apariției unor conflicte, rezolvarea acestora ar fi imposibilă, în absența unor reguli. Dacă ne  raportăm la ”Teoria sentimentelor morale ”  a lui Adam Smith, de altfel puternic grevată de preconcepții metafizice- vom întâlni un strămoș al capitalistului modern care, animat de egoismul propriului bine, va progresa activat fiind de motivația succesului, iar colectivizarea acestor resorturi ar genera o reușită la nivel social. Tot Smith crede că  putem întâlni la individul uman niște principii care îl fac să se intereseze de soarta celorlalti, dar vedem deja cum, în prezentul transformativ post-conceptual, aceste teorii au doar un rol decorativ istoric, menit să ne trezească nostalgia analizelor filosofice romanțate.

Într-o asfel de cheie, fac o invitație hazardată către simplitate, către simplitatea unui moment de liniște și de libertate. Nu este locul și nici spațiul exemplificării unui lung șir de doctrine privitoare la formele de guvernare, la instituțiile statale, la legi, care au asigurat mai mult sau mai puțin, de-a lungul timpului, conviețuirea în sensul respectării libertății celuilalt.

Este cert că nu putem  concepte conviețuirea în anarhie, acesta este doar un nonsens.  Eu mă refer la înțelegerea noțiunii de libertate de către fiecare dintre noi, cu mijloacele gândirii și cunoștințelor noastre și la convingerea că fiecare are de câștigat lăsându-l pe celălalt să trăiască așa cum crede el că este mai bine, decât silind pe fiecare să trăiască așa cum cred ceilalți că ar fi mai bine.

Aplicarea acestei concepții în spațiul vieții personale, în spațiul conservator al școlii, în spațiul celuilalt, poate da naștere unor foarte interesante și valoroase exerciții de morală și cred că trebuie să ne învățăm copiii și elevii, că, în spiritul binelui, plăcerea de a te simți perfect stăpân pe propria persoană, de a spune ceea ce crezi, de a nu fi subjugat de concepțiile și dorințele unei alte minți decât ale tale, aceasta poate fi o cale către libertate.