Locul în care poți să scrii folosind apa unui lac drept cerneală

Cât de mare este lumea? Dar cât de minunată? Câte lucruri surprinzătoare oferă ea, la 10 kilometri distanță de noi, la 100, la 1.000, la 10.000? Cu mintea lor trează, cu a lor curiozitate neobosită, copiii sunt dornici să afle lucruri care să le țină imaginația vie, lucruri despre care vorbesc apoi cu însuflețire. Le place să audă despre recorduri, despre fenomene neobișnuite, despre locuri la care se viseze. Iar acestea le sunt de folos, sunt chei care deschid de fapt porțile spre cunoaștere. Știați, de pildă, că, dacă te afli în locul potrivit, pot să scrii folosind apa din lac drept cerneală? Dar că, undeva, oamenii merg cu telecabina la aproape 5.000 de metri altitudine? Următoarele informații pot sta la baza unor discuții interesante la clasă.

Parcul Național “Los Glacieres”, cu o suprafață de aproximativ 4500 km², localizat în Patagonia (Argentina), își trage numele de la imensa platoșă de gheață. Aceasta reprezintă a treia mare calotă de gheață de pe glob (14.000 km²), după cele din Antarctida și Groenlanda, fiind formată din 47 de ghețari mari și circa 200 ghețari mai mici, localizați independent de aceasta. Peisajul parcului este completat de munți stâncoși, păduri și lacuri glaciare, așa cum sunt lacurile Argentino (1460 km², Fig. 1) și Viedma (1100 km²), cele mai mari din Argentina. În apele lacului Argentino se revarsă trei ghețari activi, cel mai mare fiind Perito Moreno.

Fig. 1 Lacul Argentino

Ghețarul Perito Moreno (Fig.2), cel mai mare ghețar sud-american, se afl[ tot ]n Argentina. Este un ghețar activ care se înalță și se extinde anual cu 1-2 m în suprafața lacului; înălțimea medie a gheții deasupra apei este de 60 m. Datorită presiunii exercitată de apă în masa de gheață, se produc fisuri/falii foarte mari care fac ca la un interval de 4-5 ani să se producă rupturi în masa de gheață ce duc la desprinderea unor mari bucăți din care se vor forma icebergurile. A fost numit după exploratorul Francesco Moreno care l-a studiat în secolul al XIX-lea.

Fig.2 Ghețarul Perito Moreno

Telecabina Merida (Teleferico Merida, Fig.3) prin altitudinea la care ajunge, 4.765 m în Pico Espejo este cea mai înaltă instalație de acest fel de pe glob și a doua ca lungime (12.5 km) după cea din Norsjö din Suedia, de 13.2 km. Are ca punct de plecare orașul Merida, din Venezuela, localizat la o altitudine de 1630m, iar traseul său oferă o panoramă asupra Cordilierei Merida. Cabinele au o capacitate de 46 persoane și se deplasează cu o vitteză de 35 km/oră, urcușul durând aproximativ o oră.

Fig.3 Telecabina Merida

Depresiunea Afar este numită și Porțile Infernului deoarece temperatura la umbră este de cca 54º C (regiunea Dakol). Aflată la -120 m, este unul din puținele locuri de pe glob în care poate fi studiată deplasarea continentelor. Se află în zona de întâlnire a a trei plăci tectonice: Africană (Nubiană), Somaleză și Arabă; aici scoarța continentală lipsește, lavele care o acoperă provenind din astenosferă (mantaua superioară).

Timbuktu (capitala statului Mali) este orașul cu cea mai ridicată temperatură medie anuală de pe Pamant, 29, 3ºC, vara temperaturile depășind 45ºC.

În orașul Sidi Bel-Abbes, din Algeria, se află singurul lac de pe Glob a cărui apă poate fi folosită la scris ca orice cerneală; apa lui conține săruri de fier și produse de putrefacție vegetală care au proprietățile cernelei obișnuite.

Frunza de arțar este cel mai cunoscut simbol canadian. Din cele 150 specii de arțar, 10 se găsesc doar pe teritoriul Canadei (arțarul negru-Fig.4, arțarul roșu-Fig.5, arțarul de zahăr-Fig.6, arțarul dungat, etc). Chiar dacă a fost folosită pe blazonul provinciilor canadiene Ontario și Quebec încă de la jumătatea sec al XIX-lea, începând cu data de 15 februarie 1965, frunza de arțar se află în centrul drapelului canadian; în aprilie 1996, arțarul a fost proclamat „arborele emblematic național al Canadei”, fiecare provincie canadiană adoptând câte o specie de arțar. Azi, frunza de arțar apare pe moneda de un cent.


Fig.4 Arțarul negru	Fig.5 Arțarul roșu	Fig.6 Arțarul de zahăr

Yerba Buena, localizat pe insula omonimă din Golful San Francisco, este tunelul rutier(Fig.7 a, b) cu cea mai mare lățime de pe Glob, respectiv 23 m, având o înălțime de 18 m și o lungime de 546 m. Are câte cinci benzi de circulație pe fiecare sens. A fost dat în folosință în noiembrie 1936.

Fig.7 Yerba Buena

Parcul Național Yellowstone, aflat pe un platou vulcanic din interiorul M-ților Stâncoși (96% din suprafața sa se desfășoară pe terioriul statului Wyoming), este parcul cu cel mai mare numar de gheizere, izvoare fierbinți și alte fenomene termale, peste 10.000 . Are 300 gheizere cu nivelul termic al apei aflat la cca. 95 ºC; dintre acestea Old Faithful (Fig.8) este gheizerul cu cele mai constante eruptii, cele mai multe la fiecare 65 min. si uneori la 91 min ( cu o eroare de 10 min), cu o durata a erupției de aproximativ 2,5 min, cantitatea de apă aruncată fiind cuprinsă între 14 000-32 000 l apă, la o înălțime ce variază între 32 – 56 m. Steamboat Geyser este cel mai înalt gheizer activ, coloana de apă atingând în medie 90 m, maximul măsurat fiind de 120 m. Erupțiile puternice au loc la un interval de câteva zile sau la câțiva ani. Între 1911- 1961 nu a avut loc nici o erupție.

Fig.8 Ghezerul Old Faithful

Parcul Național Camarque declarat Rezervație a Biosferei în 1972, se desfășoară pe o suprafață de 930 km² între cele două brațe principale ale Deltei Ronului, localizată în sudul Franței, în regiunea Languedoc-Russilllon. Camarque este o regiune geologică recentă (10 000 ani) formată prin retragerea apelor mării și depunerea aluviunilor aduse de Ron, cordoanele de nisip marcând etapele succesive de retragere a apei mării.

Peisajul parcului este format din lagune, dune, mlaștini, pășuni, păduri, sărături. Sistemul dunar de la Espiguette (Fig.9) este foarte activ, cu dune mobile de tipul barkanelor sahariene, ele constituind unele dintre cele mai frumoase ecosisteme de dune din nordul Marii Mediterane. Mlaștinile de la Viguerrat au pășuni și păduri inundate, numeroase lacuri, dar și cea mai mare regiune cu stuf protejata din Camarque. Aici traiesc taurii de Camarque, o rasă unică de bovine, tauri negri, de mai mici dimensiuni decat cei normali, și caii de Camarque, o rasă de cai albi, una dintre cele mai vechi din lume, cu exemplare atingând o înălțime de 1,25–1,50m. Lagunele, ce au o salinitate, uneori, mai mare decât a mării, constituie mediu de viață pentru pești marini: plătică, chefal, anghile. Cu organismele acestror ape se hrănesc păsările flamingo roz, cea mai mare colonie de acest tip din Europa (50 000), egretele, rațe, stârci, ploierul auriu, o pasăre mică, dar foarte rapidă, ce poate zbura 4500 km cu 60 km/h. Anual, se organizează Festivalul Taurilor, în noiembrie, și Festivalul Cailor, în iunie.

Fig.9 Dunele de la Espiguette

BIBLIOGRAFIE:

Neguț, S., Nicolae,I., (2007),” Superlativele Terrei-enciclopedie”, Ed. Meronia, București
http://www.losglaciares.com/en/parque/
http://www.mapleleavesforever.com/what-is-a-native-canadian-maple/
http://www.pch.gc.ca/eng/1363621027468/1363621093514
popularmechanics.com/technology/design/g266/4343590/
http://www.parc-camargue.fr/
http://whc.unesco.org/en/list/145
http://whc.unesco.org/en/list/28