„Mamă, sunt tachinat! Cum să-ți ajuți copilul să facă față problemelor vieții sociale”. Recenzie

Autori: Michael Thompson, Lawrence J. Cohen, Catherine O’Neill Grace

Michael Thompson este, împreună cu Catherine O’Neill Grace și Lawrence J. Cohen, autorul unei cărți absolut captivante și utile pentru părinți, o carte în care este imposibil să nu-ți identifici propriul copil, propriile gânduri, păreri sau neputințe. Într-o perioadă în care, atât în școlile din SUA, țara de origine a autorilor, cât și în oricare alt stat, bullying-ul este un fenomen atât de des întâlnit, agresiunea psihologică resimțită de copii este imperios necesar să facă obiectul literaturii de specialitate. “Mamă, sunt tachinat!” este rezultatul cercetărilor și reflecției a trei autori preocupați de copii și de cruzimea socială căreia aceștia trebuie să îi facă față, de lupta pentru popularitate sau acceptare, de reziliență sau inadaptare. Subtitlul, “Cum să-ți ajuți copilul să facă față problemelor vieții sociale”, sintetizează, de altfel, esența cărții, vorbind și despre publicul căruia i se adresează.

Michael Thompson este psiholog specializat în lucrul cu preșcolarii și elevii de toate vârstele, dar și în ateliere sau conferințe de parenting, ateliere pentru profesori sau consilieri școlari, susținute la nivel internațional. Este autor al mai multor cărți de specialitate, elaborate împreună cu aceeași specialiști sau în alte parteneriate.

Lawrence J. Cohen este psiholog specializat în joc și terapia prin joc, aducându-le în atenția părinților prin conferințele organizate la noi în țară, precum și în alte țări.

Catherine O’Neill Grace este mai întâi o practicantă cu experiență și afecțiune în lucrul cu copiii și apoi o scriitoare despre aceștia și despre psihologia lor.

În acest context, cu trei autori având experiențe care se completează reciproc, cartea “Mamă, sunt tachinat!” îmbină optim elementele de teorie cu studiile de caz și întrebări și răspunsuri care dau multă viață și pragmatism abordării temei menționate.

Cartea a apărut în anul 2016, la Editura Trei, făcând parte din colecția de Psihologie practică pentru părinți. Lucrarea cuprinde trei capitole, totalizând 211 pagini.

Fiecare dintre cele trei capitole are o structură standard, cuprinzând prezentarea temei examinate, două studii de caz și mai multe întrebări și răspunsuri la situații și probleme specifice.

Capitolul I- Viața de zi cu zi a copiilor: Suferința socială normală abordează problemele cu care se confruntă copiii care “se încadrează undeva la mijlocul ierarhiei sociale”, unde sunt clasați cei mai mulți dintre ei. Restul sunt fie nepopulari, fie cu un nivel foarte ridicat de popularitate. Acest prim capitol, care se raportează la categoria de mijloc și cea mai răspândită, are în centrul preocupărilor problemele “previzibile și inevitabile” ale vârstei, cum ar fi disconfortul creat de copilul cu cele mai bune rezultate în clasă, tachinarea, dificultatea copiilor de a împărți cu ceilalți, abilitatea de a se împrieteni, antrenarea abilităților sociale, prietenii imaginari, cumpărarea prieteniei, “transferul de risc” la vârsta adolescenței, schimbarea bruscă a atitudinii față de modă, dorința de a fi plăcut de sexul opus etc.

În Capitolul II- Când viața socială este înspăimântătoare: Copii vulnerabili se abordează tema copiilor respinși, ignorați, izolați sau controversați. Este vorba despre acei copii care își fac greu prieteni, din motive variate (cei timizi, introvertiți, cei foarte studioși, copii cu anumite caracteristici foarte atractive și altele detestate, cei respinși care dacă își fac un prieten devine și acela respins, categoria celor “respinși-agresivi”). “Cruzimea socială cronică”, așa cum o numesc autorii, este privită din perspectiva faptului că adulții, fie că ne referim la profesori, consilieri, psihologi sau părinți, pot salva copiii din aceste situații extrem de vulnerabile.

Ultimul capitol- La școală și în cartier: viața socială a copiilor dezbate problema recunoașterii sociale, a impunerii puterii, supremației și leadershipului. Pentru ca adaptarea socială a copiilor să se producă, ei trebuie să respecte un set de reguli care sunt prezentate detaliat în această parte, fiind exemplificare prin studiile de caz și întrebările și răspunsurile conexe.

Cu un stil empatic și pragmatic, autorii reușesc să dea lămuriri și să acopere, prin exemplele și răspunsurile la întrebările prezentate, o mare parte dintre situațiile de viață cu care un copil, aflat la vârsta preșcolarității, școlarității mici sau adolescenței, se poate confrunta. Dat fiind faptul că se au în vedere vârste la care grupul formal (din școală și grădiniță) este, în mod cert,  semnificativ pentru copii, cele mai multe exemple sunt desprinse din mediul școlar și permanent se fac trimiteri către tipul de reacție așteptată din partea adulților care lucrează acolo (profesori, psihologi, directori  etc.).

În cartea “Mamă, sunt tachinat!” Michael Thompson, alături de colaboratorii săi, Lawrence Cohen și Catherine O’Neill Grace, au explicat modul în care părinții și adulții din școală pot determina evoluția abilităților sociale ale copiilor și pot optimiza interacțiunea dintre ei. Ei vorbesc despre lumea socială în care copiii își formeaza personalitatea, își acceptă unii altora trăsăturile și capacitățile, își dedică unii altora timp, sprijin și afecțiune, despre dorința și trebuința de afiliere, de prietenie, despre concurență și violență. În grupul social și în mod special în cel școlar, copiii trec prin etape aproape algoritmice de căutare, exersare și interiorizare a regulilor, identificare a plăcerii de a deține puterea socială, asociată cu cruzimea, prin autodescoperire, poziționare față de membri grupului și primele relații romantice cu sexul opus. Copiii își cunosc punctele forte, dar și vulnerabilitățile, se autoevaluează prin comparație cu grupul și îi analizează pe cei din jur, chiar și pe adulti, într-o manieră dură și directă. Cartea ne introduce în universul complicat al relațiilor sociale ale copiilor și adolescenților, oferindu-ne nouă, părinților și educatorilor, soluții și idei importante pentru a-i ajuta pe copii în rezolvarea situațiilor critice obișnuite, dar și a celor foarte dificile și delicate.

Autorii le vorbesc părinților despre nevoia de a le fi aproape și de a le cunoaște și înțelege viața emoțională, observând și oferind ajutor în momentele dificile. Cartea face adesea trimiteri și spre școli și profesori, îndemnând la atitudini proactive, empatie și susținere. Înțelegerea vicisitudinilor vieții sociale a copiilor și adolescenților, sprijinul acordat acestora îi ajută la  stabilirea unor relații bune, echilibrate de prietenie, colegialitate și respect reciproc, fiind calea către devenirea unor copii adaptați social, abili și empatici.

Cartea este una foarte apreciată de cititori, în contextul literaturii de specialitate care a mai abordat această temă datorită studiilor de caz scrise viu și formatului de întrebări și răspunsuri constituite ca sfaturi pentru părinți pentru a ajuta copiii să navigheze pe terenuri uneori dure pe care le întâlnesc în viață. Prin discuții și sugestii atent prezentate, părinții vor descoperi

diferența dintre risc real și durere socială normală, care este momentul potrivit să se intervină și când să dea un pas înapoi, sfaturi cu privire la modul în care să medieze relațiile dintre copii, fără să pară băgăcioși, despre puterea salvatoare a prieteniei.

Prin răspunsurile la întrebări-cheie despre multiplele manifestări ale cruzimii sociale și ilustrarea modului în care putem să acționăm pentru a le contracara, cartea capătă forța și optimismul oferirii soluțiilor, depășind teoretizarea specifică majorității lucrărilor de profil.