Metoda Kodaly. Calea prin care îi poți educa pe copii cu ajutorul muzicii tradiționale

Muzica nu este cu siguranță unul dintre obiectele de studiu foarte apreciate, în școală. Cel puțin nu în Romania. Când am început să predau, unul dintre lucrurile care m-a dezamăgit a fost lipsa materialelor. Apoi am descoperit că în spatele acestei lipse se afla de fapt lipsa unei metode. Binențeles că fiecare profesor are metoda proprie, dar plecând de la manualele învechite este greu să îți realizezi o metodă propie fără să te bazezi pe o structură. Plecând de la scop înspre mijloacele de realizare, am descoperit o incoerență. Așa că am început să caut materiale și metode cât mai actuale, gândindu-le din perspectiva posibilității de a fi adaptate în clasele în care predau.

Se pare ca întrebările si încercările mele au primit un răspuns în acestă vară, când, la inițiativa unei cunoștințe, am ajuns la un curs Kodaly. Auzisem și citesem despre acesta “metodă”, pe care cunoscătorii o numesc mai degrabă o modalitate de a educa copii prin muzica tradițională. În afară de câteva informații generale, care mai mult mi-au stârnit curiozitatea, altceva nu am găsit. Așa că am ajuns acolo fără nici un fel de așteptări. Poate a fost mai bine așa, însă șocul dupa prima zi a fost greu de imaginat. Dacă după prima ora de curs eram de-a dreptul uimită, după primele zile am  început să înțeleg că am descoperit ceva extraordinar. Faptul că toți cei de acolo știau deja de ani buni de zile și chiar foloseau aceaste metode în țările din care proveneau (de la Italia, Anglia, până în America și Canada), era de asemenea interesant. Și toți erau de acord cu faptul că este un stil de predare ale carui idei sunt absolut minunate și dau posibilitatea de a fi reînnoite și îmbunătățite.

Zoltan Kodaly s-a născut în Ungaria în 1882 și a fost cunoscut atât ca profesor, cât și în calitate de compozitor. Ideile care stau la baza stilului de a preda muzica se bazează pe câteva elemente. În primul rând, există câte un semn al palmei pentru fiecare nota muzicală, astfel încât să se poată face o legatură clară între sunet și notă, fără a fi nevoie să fie scrisă pe portativ. Apoi, ceea ce m-a uimit cel mai mult a fost faptul că se folosește așa numitul “moveable do”, adica nota do se află pe portativ acolo unde este tonica piesei musicale. Nu aș vrea să intru în prea multe amănunte, dar, oricum, acest sistem schimbă cam totul, din punctul meu de vedere, ca muzician. În ceea ce privește procesul învățării, el se bazează pe cântecele tradiționale, care în cea mai mai parte au la baza scări pentatonice, pornind de la ascultare, învățare activă și ajungând abia apoi citirea și scrierea semnelor muzicale. Acest proces de învățare este unul foarte activ, în care părțile componente ale unei piese musicale (ritm, linie melodica, structura) sunt “predate” printr-o serie de activități practice care implica elevul. Totul pleacă de la faptul ca elevul va învăța prin joc, toate activitățile fiind gândite de către profesor având în vedere scopul final. Și, ceea ce este foarte important, nu există momente de pierdere a atenției, pentru că “jocul muzical” în care sunt angrenați elevii este foarte antrenant și distractiv.