Metode active în predarea limbii și literaturii române

Discursul despre reforma școlii actuale se referă, în special, la înnoirea și ameliorarea permanentă a ofertei de învățare, pe care sistemul o propune elevului. În acest sens, scopul studierii limbii și literaturii române în perioada școlarității obligatorii este acela de a forma, progresiv, un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază, capabil să înțeleagă lumea din jurul său, să comunice și să interacționeze cu semenii, să se integreze efectiv în contextul viitorului parcurs școlar, respectiv profesional. Elevul trebuie să utilizeze în mod eficient și creativ capacitățile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viața cotidiană, să poată continua în orice etapă a existenței sale procesul de învățare.

În zilele noastre, se pune accentul pe învățarea procedurală, pe structurarea unor strategii și proceduri moderne de rezolvare de probleme, de exploatare și investigare, caracteristice activității comunicative.

Pornind de la premisa că lecția de limba și literatura română trebuie să fie una valoroasă, din perspectiva metodelor activ-participative, de tip formativ, în sprijinul dezvoltării cunoștințelor elevilor, se cuvine să subliniem o primă constatare, care se referă la îndeplinirea unor obiective operaționale cognitive și afective, prin strategii didactice specifice: învățarea prin descoperire, conversația euristică, metoda ,,ciorchinelui”, cadranele, jocul didactic, ,,spargerea gheții”, brainstormingul, diagramele Venn, experimentul, studiul de caz, învățarea prin proiecte, activitatea pe echipe etc., metode menite să conducă la atingerea unor competențe generale precum:

• Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale, în situații de comunicare monologată și dialogată
• Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare
• Receptarea mesajului oral, în diferite situații de comunicare
• Receptarea mesajului scris, din texte literare și neliterare, în scopuri diverse

,,Designul ” educațional este calea simplă și eficientă de a realiza activități didactice cu efect asupra subiecților, utilizând metode riguroase de pregătire științifică a activității instructiv-educative. Pornind de la aserțiunea că orice lucru bine făcut este rezultatul unui proiect bine gândit, avem în vedere cele patru întrebări la care orice profesor trebuie să răspundă:

• Ce voi face?(Obiectivele operaționale)
• Cu ce voi face?(Resursele educaționale)
• Cum voi face?(Strategiile educaționale)
• Cum voi ști dacă ceea ce trebuie realizat, s-a realizat?(Sistemul de evaluare)

În contextul proiectării didactice, metoda devine astfel elementul esențial al strategiei de realizare a unui obiectiv, bazat pe o gândire metodică informată și suficient exersată în mod creativ.

Se cunoaște faptul că limba și literatura română solicită, în predarea-învățarea acesteia, fie metode specifice de predare, fie metode comune celor două compartimente(limba și literatura), în funcție de aria de cuprindere a obiectivelor operaționale propuse. Dintre metodele comune predării-învățării limbii și literaturii române menționăm: conversația, exercițiul, problematizarea, dezbaterea, descoperirea, demonstrația, jocul didactic, algoritmizarea. În ceea ce privește metodele specifice predării și învățării, pentru limba română sunt accesibile și pertinente: exercițiul structural, substituția și transformarea, iar pentru asimilarea noțiunilor și cunoștințelor de literatură enumerăm: lectura, expunerea, dezbaterea, simularea, studiul de caz, brainstormingul, comentariul/analiza.

De exemplu, metoda modernă a brainstormingului, o metodă activ-participativă de grup, a cărei utilizare în demersul didactic poate dura de la 15 la 60 de minute, se poate folosi cu succes la gimnaziu, în elaborarea compunerilor libere colective, în abordarea operelor literare moderne, cu final deschis, în explicarea polisemantismului.

De altfel, modelul operațional-strategic al studierii literaturii române în gimnaziu pornește de la premisa că acesta contribuie la: formarea și perfecționarea deprinderilor de citire, dezvoltă vocabularul, contribuie în mod direct la predarea noțiunilor gramaticale, la însușirea ortografiei și punctuației și la redactarea compunerilor. Elevii se familiarizează cu opera literară, își orientează interesul și gustul pentru lectură și astfel își dezvoltă simțul estetic și artistic. La gimnaziu, profesorul propune, de obicei, elevilor un model de lectură, care să ducă, implicit, la descoperirea semnificațiilor textelor studiate, a structurii acestora, a valorii estetice, precum și a artei scriitorului.

Deducem că lecția nu depinde doar de obiectivele stabilite, ci și de o anume etapizare și procesualitate, controlate de către profesor, în unități de timp și într-o ambianță psihosocială cunoscută – clasa de elevi. Indiferent de modul cum aceste variabile(resurse, proces, rezultate) interacționează, o lecție modernă  presupune respectarea câtorva condiții, care sunt puse în practică în clasă:

• Fiecare elev trăiește o experiență de învățare
• Elevul se angajează subiectiv în procesul de învățare
• Elevul participă activ la desfășurarea întregului demers didactic
• Lecția este solicitantă, are motivații interioare și se bazează pe strategii didactice activ-participative
• Există colaborare între toți subiecții

Manualele actuale de gimnaziu propun, prin structura lor, profesorilor și elevilor lecții combinate, de limbă și literatură, având situații de învățare complexe și diverse.

În aceste condiții, proiectarea didactică trebuie realizată cu mare atenție, deoarece există riscul acumulării, de către elevi, a unor informații nesistematizate, prin dispersarea acțiunii didactice în mai multe direcții.

Prin urmare, lecțiile de limbă și literatură sunt activități formative și cumulative, dar și evaluative, cel puțin din punct de vedere metodologic, pe care orice profesor de specialitate trebuie să le proiecteze și să le realizeze cu probitate, până la obținerea performanței școlare.