CE MICĂ-I VACANȚA MARE

De fiecare dată cănd mă găndesc la vacața de vară îmi vin în minte versurile unui cântec – “Ce mică-i vacanța mare, Și ce dor mi-a fost de ea” și îmi aduc aminte de vacanțele de pe vremea când eram copil, când simțeam că am scăpat de povara unui program strict și eram liberă să explorez, să descopăr în voie lumea înconjurătoare. Când începea vacanța, aveam un ritual. Îmi făceam ordine în birou, îmi puneam cărțile și caietele în ordine, îmi planificam pe zile temele și lectura de vacanță și apoi, în fiecare zi, plecam în scurte călătorii cu prietenii din bloc și fiecare încerca să descopere ceva nou pe care să-l împărtășească celorlalți. Apoi, plecam câteva zile la bunici la țară, câteva zile în tabără (atunci când bugetul familiei o permitea), o săptămână la mare și o săptămână la munte cu părinții și, în toate aceste călatorii, eram emoționată și plină de nerăbdare să descopăr locuri noi și să mă întorc îmbogățită de aceste experiențe și să le povestesc prietenilor mei. După ce mă întorceam, îmi petreceam zilele rumegând tot ceea ce trăisem, aducându-mi aminte locurile vizitate și ce mă învăța tata în excursiile nostre pe munte. Era o perioadă magică pentru mine și, de fiecare dată, mă simțeam mai bogată sufletește. Urma o perioadă de câteva zile în care făceam teme de vacanță și, încet, încet, zilele treceau și vacanța se apropia de final. Mă încerca un sentiment de nostalgie și parcă îmi doream să fie mai lungă vacanța pentru că imi doream să văd mai multe locuri noi și să descopăr mai multe lucruri dar, în același timp, faptul că nu mai aveam parte de atâtea activități, îmi dădea un sentiment de plictiseală și începeam pe zi ce trecea, să îmi doresc să înceapă școala. Mă gandeam la întâlnirea cu colegii, cu profesorii și începea să-mi fie dor de ei și, în ultimele zile de vacanță, simțeam o efervescență de emoții ale reîntâlnirii cu ei și începeam să-mi pregătesc cărțile și rechizitele pentru noul an de școală.

Toate aceste lucruri mi-au venit în minte atunci când am citit acum ceva vreme un articol despre importanța plictiselii în vacanță scris pe baza recomandărilor psihologilor Lyn Fry, Dr. Teresa Belton, Adam Phillips (care a scris și o carte, intitulată On Kissing, Tickling, and Being Bored: Psychoanalytic Essays on the Unexamined Life) și a filozofului Bertrand Russell. Aceștia susțin că este important pentru dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor ca, pe lângă activitățile numeroase de vacanță, să existe momente când aceștia să nu facă nimic. Scopul acestor momente este ca ei să reflecteze la viața lor, la ceea ce au învățat, la ceea ce-și doresc să facă în continuare, să găsescă singuri activități pe care să le desfășoare și astfel să-și dezvolte independența, siguranța de sine, imaginația și creativitatea. Lyn Fry spune că “Rolul părințior este să-i  pregătească pe copii să-și ocupe locul lor în societate. A fi adult înseamnă și să te asiguri că îți petreci timpul liber într-un mod care să te facă fericit și, dacă părinții le ocupă copiilor tot timpul cu activități propuse de ei, copiii nu vor învăța niciodată să-și găsească singuri activități pe care să le desfășoare și care să-i bucure”. Dr. Teresa Belton spunea că “Plictiseala are un rol important în creativitate prin dezvoltarea stimulilor interni” și Adam Phillips spune că “A fi plictisit este o realizare pentru dezvoltarea unui copil pentru că plictiseala este o ocazie de contemplare a vieții, opusă alergăturii zilnice prin ea”.

Lyn Fry propune părinților ca, la începutul verii, să facă împreună cu copiii o listă de activități propuse de copii, activități care li se par acestora interesante și utile pentru ei precum jocul de cărți, cititul, mersul cu bicicleta, pregătirea unei mese festive, organizarea unui spectacol de teatru sau cu cântece. Apoi, în momentele când copiii se plâng de plictiseală, să își treacă in revistă activitățile pe care și le-au propus și astfel să desfășoare ceea ce ei înșiși au gândit sau plănuit.

Personal, cred că aceste momente de plictiseală sunt utile și pentru faptul că te fac să-ți dorești să te întorci la școală și îți stimulează dorința de a învăța și a începe o nouă etapă din viața ta. Făra aceste momente, reîntoarcerea la școală poate să devină un moment frustrant când ți-ai dori ca vacanța să se prelungească la nesfărșit, în loc să conștientizezi că vacanța este o perioadă de relaxare, de aventuri și refacere, urmată în mod firesc de o perioadă în care înveți lucruri noi la școală, lucruri la fel de folositoare ca și cele experimentate în vacanță.

Momentele de plictiseală nu sunt momente pierdute. Ele sunt, așa cum spunea și Lyn Fry, momente în care copiii învață cum să se motiveze să desfășoare alte lucruri, momente în care copiii învață să se bazeze pe ei înșiși, momente în care învață să fie creativi și imaginativi.