De ce mint copiii? Și cum să îi ajutăm să spună adevărul?

Cu toții am avut o perioadă în copilăria noastră în care spuneam diverse minciuni nevinovate. Fie pentru că am fi vrut să mai stăm afară să ne jucăm cu prietenii noștri, fie pentru că făcuserăm o mică prostioară de care nu ne doream să afle părinții, minciunile erau prezente în viața noastră. Ele sunt o parte firească a dezvoltării oricărui micuț, însă este rolul părinților să îi învețe pe copii să spună adevărul și să le corecteze acest tip de comportament.

Este foarte important să încurajăm copilul să spună întotdeauna adevărul! Până când micuții nu vor înțelege de ce este important să fim sinceri, ei vor mai spune câteva minciunele. Nu trebuie să reacționăm agresiv și violent, ci să le dăm șansa să își repare greșeala, aplicând câteva reguli prestabilite, care să înglobeze și consecințele acestui tip de comportament.

De fapt, de ce mint copiii?

Copiii mint din aceleași motive pentru care o fac și adulții. Când sunt încă mici, copiii mint pentru că au o imaginație foarte bogată, iar adevărul li se pare plictisitor. Mai târziu, pentru a fi mai apreciați, pentru a-i impresiona pe ceilalți, pentru a evita să rănească alți oameni, pentru a evita o umilință sau o pedeapsă sau pentru că le este rușine cu ceva ce au făcut. Dacă înțelegem motivele celor care mint, știm și cum să înlăturăm aceste nesiguranțe, iar, ulterior, vom ști ce alternative funcționale vor fi mai adecvate pentru a înlocui minciuna cu adevărul. În acest fel, trebuie să procedăm și cu cei mici!

Sinceritatea este o valoare pe care o apreciem cu toții atunci când o întâlnim. Deși este destul de greu să-i formezi principii morale copilului tău încă de mic, a-l educa în privința sincerității este un punct foarte important. Și totul pornește de la relația părinte-copil. Un părinte care este sincer cu micuțul său va putea să comunice mult mai bine cu acesta, iar el va fi la rândul lui sincer. De asemenea, mediul în care interacționează copilul se lărgește, iar sinceritatea ca valoare va fi un punct definitoriu, astfel încât ceilalți vor avea încredere în el și îl vor considera un prieten adevărat. De aceea, fiindcă suntem un model de conduită pentru copiii noștri, atunci când ne prind cu minciuna și nu le oferim o explicație credibilă, sunt mari șanse să repete pe viitor propriul nostru comportament. Așadar, trebuie evitate minciunile, chiar și cele mai nevinovate spuse copilului.

Cum îi dezobișnuim să mintă?

Chiar dacă ne este greu în anumite situații, trebuie să luăm atitudine până și față de cele mai nesemnificative minciuni. Este suficient să îi oferim explicații și argumente cât se poate de simple și pe înțelesul copilului despre consecințele pe care minciunile le pot avea asupra lui, dar și asupra celor din jur.

O modalitate pentru a încuraja sinceritatea este să le citim numeroase povești și fabule care au drept morală sancționarea minciunii. Însă nu trebuie să rămânem doar la stadiul de a-i citi povestirea. La vârsta pe care copilul o are, funcțiile cele mai importante ale creierului abia încep să se dezvolte, iar modul de gândire de-abia acum se conturează. Ideal ar fi să discutați despre fiecare poveste în parte, să-i adresați întrebări și să-i oferiți răspunsuri la întrebările pe care le are.

Puteți chiar să găsiți personaje de poveste cu care micuțul se identifică și care promovează sinceritatea. Întrebați-l de pildă, despre Pinocchio și despre ce anume a înțeles din poveste, cum i se pare Albă ca Zăpada sau Robin Hood. Nu uitați să-i prezentați tot prin exemple și personaje care au avut de suferit de pe urma minciunii. Comparați modul în care ele au reușit să își rezolve situația și să treacă peste obstacole, cât ajutor li s-a oferit și care dintre ei a fost cel care a avut mai mult de câștigat.

Puteți să creați chiar și jocuri prin care să scoateți în evidență valoarea sincerității. Introduceți în cameră două scaune. Ele vor fi scaunele sincerității. De fiecare dată când simțiți că nu v-a spus totul sau că vă ascunde ceva, pur și simplu cereți-i să se așeze pe scaun. Față în față puteți să discutați despre micile probleme și neînțelegeri.

Este bine să evităm să-i punem copilului întrebări retorice. Astfel, îi vom da oportunitatea de a minți. Dacă simțiți că acesta vă minte trebuie să îl confruntați față în față. însă nu vă enervați și nu țipați la el pentru că așa va minți și mai mult.

Dați copilului beneficiul îndoielii. Chiar dacă vă suspectați copilul că minte, ar trebui să îl ascultați înainte. Dați-i o șansă să vorbească și apoi spuneți-i ce credeți. Dacă îl acuzați mereu că minte, atunci nu vă va spune niciodată adevărul presupunând că nu îl veți crede niciodată.

În mediul social s-ar putea să întâmpine anumite dificultăți cu ceilalți copii din cauza unei sincerități debordante. Explicați-i celui mic că unii ar putea să considere acestă valoare ca o dovadă de slăbiciune. Ajutați-l să își aleagă prietenii care îi împărtășesc acestă calitate. Să