Motanul

Un motan, un gri-tărcat,
Stă în curte cocoțat,
Într-un măr tomnatic, care
Stă acum să dea în floare.
Nu vrea el, nu vrea și pace,
Să coboare și să pape
Oase, lapte și cărniță,
Masă mare, oferită
De o gospodină care
Are o inimă mare .
Lesne-i motivul știut
De vietăți din ținut.
Domnul Puf, un câine rău
Ca vecinul său… Dulău,
Nu vrea să-l primească-n curte
Printre miei și rațe mute,
Cocoșei și gâsculițe,
Iezișori , găini pestrițe.
Ștrengărelul motănel
A sărit în pătrunjel
Și, apoi, târâș-grăpiș,
A ieșit la luminiș
Să înfulece pe dată
Din hrana lui acordată.
Pufuleț nu l-a văzut
Și rău tare i-a părut:
Că blănița lui tărcată
N-a putut s-o smotocească.