Muzica în Egiptul Antic

Cred că pentru a înțelege muzica contemporană este nevoie să ne întoarcem în timpuri mai vechi și primii care au influențat profund societatea actuală au fost egiptenii.

Povestea muzicii ar putea începe  cu faptul că originile artei muzicale trebuie căutate în îndepărtata istorie a omenirii, plecând din momentul în care sunetele sunt conștient organizate, reflectând un anumit grad de evoluție în spiritualitatea omului primitiv.

Primele sunete omul le-a creat cu propria-i voce, tușind, fluierând, îngânând și cântând. Dacă la început omul a fost atent la sunetele din natură, cu timpul și-a creat instrumente poate pentru a o imita, apoi pentru a-și exprima emoțiile, mai ales prin revelațiile legate de divinitate.

Cum dezvoltarea civilizațiilor s-a produs diferit, instrumentele muzicale apar și se dezvoltă în corelație cu acestea, dar mereu însoțind omul pe calea devenirii sale.

Un eveniment interesant este legat de faptul că, pe teritoriul egiptean, din săpăturile arheologice efectuate în Oxyrhynchos, datează cel mai vechi manuscris muzical creștin, din sec. III. Este vorba despre un imn pentru coborârea Sfântului Duh, scris în limba greacă pe un papirus, având linia melodică notată prin vocale ale limbii vechi grecești, având întinderea pe o octavă.

În urma săpăturilor efectuate, s-au găsit de asemenea și diverse desene si fragmente de instrumente ce puteau fi regăsite pe basoreliefuri și figurine în diverse poziții de dans.

Se stie ca egiptenii pentru notația muzicală foloseau hieroglife cu ajutorul cărora indicau înălțimea și durata sunetelor, dar nu aveau un sistem specific de notație a muzicii.

În ceea ce privește materia primelor instrumente,  era cea la îndemană: lemn, piatră, lut, os, piele și mai târziu metal, abordarea acestora realizându-se prin percuție, suflare sau ciupire.

Instrumente lor erau instrumente de suflat (oboi, aulos, clarinet, flaut), de percutie (tobe, clopoti, talger, tamburina, sistrum) sau cu corzi (lauta, harpa, lira – corzi ciupite). În al patrulea mileniu au apărut flautul vertical și harpa, aceasta din urmă devenind un instrument național al egiptienilor.

Un loc important îl ocupa harpa.  A aparut din arcul de vanatoare, avea între 8-12 corzi, cutia putea fi folosită și ca tamburină și puteau fi pictate. Era construită din materiale găsite în natură: oase, lemn, iar corzile erau facute din intestine sau păr de animale. Avea diverse mărimi și forme, având și o cutie de rezonanță. Egiptenii credeau că sunetul acestui instrument putea ajuta sufletul să treaca dintr-o lume în alta.

În istoria instrumentelor, egiptenii apar și ca  inventori ai orgii hidraulice, de către Ktesibios din Alexandria. Tot egiptenii au realizat și experiențe acustice, studiind vibrațiile coloanei de aer în tuburi de diferite lungimi.

Muzica lor era și vocală – vocea fiind de fapt primul “instrument muzical”. Cântul vocal era acompaniat de bătăi din palme, acompania muncile grele sau petrecerile.

Un ultim aspect este faptul ca organizarea statală a egiptenilor s-a reflectat și în organizarea muzicii, muzica având rol important în ceremoniile religioase, dar și în palate, pe câmpul de lupta și în cadrul muncilor.

Toate aceste succinte informații privind muzica din Egiptul Antic susține atracția acestei perioade  pentru contemporani. Pe lânga aspectele privind practicile rudimentare ale medicinei antice sau originea machiajului, Egiptul vremurilor antice rămâne o sursă inepuizabilă de informații surprinzătoare și în ceea ce privește muzica.