Muzicienii – maeștri ai activității cerebrale

Știați că, de fiecare dată când muzicienii își ridică instrumentele, „artificii” explodează peste tot prin creierul lor?

La exterior, ei pot părea calmi și concentrați în timp ce produc muzică  – prin realizarea mișcărilor precise – dar înăuntrul creierelor lor este locul unde are loc „petrecerea”.

Cum am aflat toate astea? Ei bine, în ultimele decenii, cercetătorii din domeniul neurologiei au făcut descoperiri enorme despre modul în care funcționează creierul uman, monitorizându-l în timp real cu instrumente ca FMRI (Functional Magnetic Resonance Imaging) și PET (Positron Emission Tomography).

Când oamenii sunt conectați la aceste mașinării, activități precum cititul sau rezolvarea unei probleme matematice activează diferite zone ale creierului care corespund domeniului respectiv.

Dar când cercetătorii au supus oamenii studiați la ascultarea muzicii în timpul monitorizării, au observat că pentru această activitate, multiple părți ale creierului funcționează concomitent, în timp ce aceștia procesează sunetul, îl despart în melodie și ritm, și reconectează aceste elemente într-o experiență muzicală completă. Toată această activitate are loc în timpul dintre momentul în care auzim muzica și până când începem să batem cu piciorul pulsația muzicii – și aici ne referim doar la creierul ascultătorului.

Când cercetătorii și-au îndreptat atenția asupra creierului interpreților, aceștia au observat că atunci când un om produce muzică, creierul său are parte de un „full body workout”. Neuro-cercetătorii au descoperit că majoritatea zonelor creierului participă la activitate, colaborează una cu cealaltă și formează conexiuni între ele într-un timp extrem de scurt.

Dar oare ce face interpretarea muzicii să solicite creierul într-un asemenea mod?

Executarea unei lucrări muzicale la un instrument activează toate părțile creierului în același timp, în special cortexurile care se ocupă cu vizualul, auditivul și motricitatea. Și ca orice alt workout, practica structurată și disciplinată din interpretarea muzicală întărește aceste funcții neurologice, permițându-ne să aplicăm aceste beneficii și în alte activități.

Cea mai evidentă diferență dintre procesul de ascultare și cel de interpretare a muzicii este că cel din urmă solicită abilități motrice de mare finețe, controlate de ambele emisfere ale creierului. În același timp, sunt combinate matematica și logica emisferei stângi cu conținutul creativ de care este responsabilă emisfera dreaptă. Datorită acestor motive, interpretarea muzicii mărește volumul și activitatea în corpus collosum al creierului (puntea dintre cele două emisfere), permițând mesajelor să traverseze rapid și prin rute diverse, dintr-o emisferă către cealaltă. Asta îi poate face pe muzicieni să rezolve probleme mai eficient și mai creativ ca restul oamenilor.

Datorită faptului că „fabricarea” muzicii implică și înțelegerea unui mesaj , muzicienii au un nivel mai mare de funcții executive – o categorie de sarcini interconectate ce includ planificarea, strategia și atenția la detalii, și necesită analiza simultană a aspectelor cognitive și emoționale. Această abilitate are un impact și asupra funcționării memoriei, muzicienii având abilitatea de memorare mai buna – creând, stocând și regăsind amintiri mai repede și mai eficient.

Studiile arată că muzicienii se folosesc de creierul lor hiper-conectat, alocând unei amintiri mai multe „etichete” (ex. una emoțională, alta vizuală, una auditivă etc.), dar poate adăuga și etichete noi unei amintiri vechi și chiar etichete contextuale.

Și cum știm că tot acest amalgam de activitate cerebrală și beneficii aduse de aceasta sunt specifice muzicienilor și niciunei alte „specii” ca, spre exmplu, sportivilor sau pictorilor? Sau oare cei care sunt interesați să producă muzică au fost dinainte mai inteligenți și asta i-a adunat în comunitatea activității cerebrale intense?

Neurologii au explorat această problematică dar au aflat ca aspectele artistice și estetice ale studiului muzicii sunt diferite de orice alt domeniu studiat, inclusiv celelalte arte. Iar studiul unor oameni cu abilități cerebrale similare a arătat faptul că cei care au studiat un instrument muzical și-au dezvoltat laturi ale creierului, diferențiindu-se clar de cei care nu au cunoscut studiul muzicii de-a lungul vieții.

Acest studiu recent despre beneficiile mentale aduse de studiul muzicii ne-a făcut să înțelegem mai bine funcțiile mentale, scoțând la suprafață ritmurile interioare și interacțiunea complexă care formează minunata orchestră a creierului nostru.