Nevoia de evaluare
Errare humanum est – Seneca
Ca elevi sau studenți, cu toții am trecut, nu odată, prin situația deloc plăcută de greși. Iar la conștientizarea erorii s-a adăugat de multe ori reacția negativă a celui aflat la catedră, care ne-a taxat și nu a făcut altceva decât să ne sporească dezamăgirea, teama sau chiar pierderea interesului pentru materia respectivă.
De aceea, odată aflați noi la catedră, trebuie să găsim soluții pentru a-i ajuta pe elevi să accepte și să își depășească propriile greșeli. Dacă noi, ca profesori, criticăm greșeala sau pe cel care a greșit, nu o îndreptăm, ci sporim problema. Totul pornește de la modul în care trebuie percepută greșeala. Academicianul Solomon Marcus include comiterea de erori și greșeli într-o serie de 10 nevoi umane de care educația ar trebui să țină seama, alături, de pildă, de nevoia de a da un sens vieții, la nivel elementar, de nevoia de întrebare și mirare sau de cea de îndoială și suspiciune. Astfel, greșeala nu face altceva decât ne ajută să învățăm, drumul spre dobândirea unui nou comportament trecând, de fapt, prin eșecuri și greșeli, care contribuie la îmbogățirea înțelegerii și la dobândirea unor noi capacități și care chiar pot deveni sursă de creativitate.
Așadar, dacă elevii vor înțelege că greșeala este inevitabilă și normală în orice proces de învățare, nu se vor mai teme, nu vor mai fi demoralizați când greșesc și nu vor mai percepe faptul că au greșit ca pe ceva umilitor. Aici rolul și atitudinea profesorului sunt importante. Susținerea din partea sa și atitudinea pozitivă sunt esențiale în îndreptarea greșelilor. Dacă simt că au susținerea profesorului lor, se vor strădui mai mult. În schimb, critica și dezaprobarea scad entuziasmul, motivația învățării și chiar stima de sine în rândul elevilor.
Marele formator britanic Geoff Petty enumeră o serie de aspecte care ar trebui discutate cu elevii, pentru ca aceștia să nu perceapă greșeala ca pe ceva negativ. De pildă, faptul că, dacă nu ar face greșeli, munca ar părea prea ușoară și nu i-ar motiva să lucreze la capacitatea maximă. Apoi, faptul că procesul de învățare necesită timp, de aceea nu e nimic în neregulă dacă elevii nu înțeleg o noțiune nouă de prima dată. Important, însă, este ca ei să admită că uneori nu înțeleg sau fac greșeli, pentru că astfel pot cere profesorului lămuriri.
De asemenea, ceea ce contează mai mult este ca elevii să înțeleagă problema și soluția sau întrebarea și răspunsul, nu ca ei să reușească din prima încercare. Poate spune că a învățat din greșeli cel care a reușit să înțeleagă problema și apoi să o rezolve fără greșeală.
Un alt aspect important ține de atitudinea față de colegi. Elevii trebuie să înțeleagă și să accepte că sub nicio formă nu e bine să râdă unii de alții când greșesc. Și că ei trebuie în permanență să încerce să se autodepășească, nu să concureze cu ceilalți colegi.
Profesorul autoritar, care ridiculizează elevul ce pune întrebări cu replica Nici atâta nu știi?, care penalizează drastic erorile, este depășit. În locul său, un profesor de tip socratic chiar trebuie să încurajeze elevii să pună întrebări, să vadă latura pozitivă a greșelilor pe care aceștia le fac, să le stimuleze spiritul critic și independența în gândire.
Bibliografie
- Cremene, Marcel – Critică și creativitate în educația școlară, în Dilema veche, 2012