Nostalgie…

Sub o salcie pletoasă,
Într-o vară, pe-nserat,
Doi copii au vrut să iasă
Ca să stea puțin la sfat.

Este liniște-n dumbravă,
Două păsări ciripesc,
Când aud voci de copile,
Acum parcă se opresc.

Vrând să vadă și s-audă
Ce vorbesc acei băieți,
Stau în liniște și-ascultă
Sfatul celor șugubeți.

Sunt copii ce acum regretă
Că școala s-a terminat,
Au trecut în clasa a cincea,
La gimnaziu au plecat.

Povestesc despre atunci
Când la școală ei mergeau,
Învățau cu poftă mare
Și-n pauze se jucau.

La școală erau prezenți,
Zi de zi, de nelipsit,
Clasa ei au îndrăgit,
Fiind veseli și atenți.

Când suna pentru plecare
Ca să meargă toți  acasă,
Ei simțeau tristețe mare
Pe umeri cum îi apasă.

Și nu se certau deloc,
Toată lumea vreau să știe
C-au venit în acest loc,
Plini de multă veselie.

“Doișpe” frați în acea clasă,
Nu era prea numeroasă.
Însă când voiau s-arate
Treaba lor prin multe fapte,

Veneau toți cu o idee,
Totul ieșea ca la cheie,
Și -aveau grijă să  arate
Că-i bine să ai un frate.

Timpul a trecut acum,
Ei sunt mari și vor să știe
Dacă merg pe-același drum
Și-mpreună de-or să fie,

Vor fi iarăși fericiți
Ca atunci când erau mici?
Vor fi iarăși fericiți
C-au crescut, nu mai sunt pici.