OBICEIURI ȘI RITUALURI ROMÂNEȘTI

O formă aparte a unor străvechi credințe populare, atestată în primele documente culturale ale Antichității, începând cu civilizațiile caldeene, asiro-babiloniene și egiptene, o constituie descântecul, o manifestare a gândirii magice, dar și o încercare de împotrivire sau de influențare.

Prin descântec, omul caută să biruie bolile și calamitățile sau să intervină în desfășurarea unor evenimente ostile. Vreme de milenii, credința oarbă în eficiența acestor practici magice au susținut încrederea oamenilor în forțele lor, chiar dacă le credeau dependente de forțele supranaturale[1].

La noi, descântecele au fost cunoscute sub denumiri ca vraja, farmec, făcătură, cotătură, cuprinzând totalitatea practicilor legate de acest scop magic sau medieval, deci nu numai textul, întrucât cele mai multe aparițin magiei albe, cu funcții profilactice și tămăduitoare.

Legat de nașterea unui copil, un obicei păstrat până azi în satele bănățene montane este că pruncul nebotezat nu trebuie trecut dincolo de hotarul zonei unde s-a născut, fiindcă poate fi ușor „deochiat”. El nu este lăsat singur în casă în niciun moment sau trebuie să aibă lângă el un cuțit sau un obiect de fier, pentru ca „cel necurat” să nu vină la el. Mama îi leagă la mână o ață roșie, descântată de trei femei pricepute în asemenea practici magice. Un exemplu din zilele noastre este acesta[2]:

„Fugi diochi dintre ochi
Din capul lui
Și din toate mădularele lui.
Cine te-o fi deochiat
Să fie crepat,
Cine o rămurit
Să fie plesnit…
Cu mătura te-oi mătura
Cu cuțitul te-oi tăia
Peste hotară te-oi mâna.
Fugi diochi din capul lui
Și din tot trupul lui.”
Se repetă de trei ori.

(localitatea Valeadeni, județul Caraș-Severin).

 În încheiere, dincolo de interesul etnografic, mitologic sau chiar artistic ale acestor tradiții, vom observa că aria de răspândire ale acestora se restrânge. Schimbarea modului de viață al satului, școlarizarea, pătrunderea culturii sub diferite forme, contribuie la folosirea din ce în ce mai rară a acestor practici.

   Aceste exemple (dar și altele, prezentate în aceste locuri) arată că urme cu substrat mitico-magic străvechi pot fi întâlnite sub diverse forme în obiceiuri prezente încă în viața satului nostru, chiar dacă astăzi și-au pierdut mult semnificațiile inițiale.

[1]ARNOLD VAN GENNEP – op.cit., p. 145.

[2] Enea Hodoș- op.cit., p.12.