Obiective la început de an școlar

De fiecare dată când începe anul, în școală la noi se întețesc discuțiile constructive despre abordarea psiho-pedagogică a elevilor în primele zile de școală, despre activitățile de socializare și întărire a grupurilor de elevi, pregătindu-ne în felul acesta pentru etapele viitoare, de evaluare, formare și consolidare a cunoștințelor. În școala românească o meteahnă des adusă în discuție de către specialiștii în evaluare și mai nou de către mass- media se referă la stabilirea obiectivelor și la lipsa, în unele cazuri, de coerență în proiectarea parcursurilor didactice- copiii nu înțeleg de ce trebuie să studieze anumite materii, care este legătura dintre ele și care este legătura acestora cu lumea în care trăiesc.  Am întâlnit o situație aparent hilară, dar regretabilă în același timp, în care un copil de clasa a III-a își număra banii din pușculiță și se confrunta cu dificultăți. Uimirii mele cu privire la simplitatea acestei operații, convinsă fiind că respectivul elev își însușise bine conținuturile școlare, acesta a răspuns: ”Da, ai dreptate, știu să socotesc, sigur că știu, dar eu nu știu să socotesc bani!” Este o situație tipică momentelor prea zeloase de predare a conținuturilor însoțite de evaluări liniare, în care profesorul nu accentuează aplicațiile practice, iar elevii învață pentru că așa trebuie să învețe.

Consider, date fiind cele enunțate, că la început de an este deosebit de importantă realizarea unui plan de obiective care să țină seama de abordarea interdisciplinară, de aplicațiile practice și de contextul psiho-social al fiecărui elev în parte.

Strategia educațională de început de an vizează, în școală la noi, un parcurs educațional ce începe la grădiniță și se oprește la începutul ciclului liceal, etapă până la care avem dreptul de a organiza programe de educație, actualmente. Dacă la grădiniță copiii foarte mici sunt implicați în programe de dezvoltare a deprinderilor, apoi în programe de dezvoltare emoțională, cum este ”Eu pot”, patentat de specialiști asociați ai școlii, în școala primară curiozitatea științifică începe să se evidențieze. Un atribut al calității programelor școlare îl reprezintă, la acest nivel de vârstă, proiectarea activităților de team-teaching, în interiorul cărora învățătorii specializați în psihologia și metodica predării la vârstele amintite, colaborează cu profesori specialiști în arte, muzică, sport, dans, istorie și geografie. Conținuturile capătă astfel consistență, iar la vârsta gimnaziului copiii au deja o imagine clară despre direcția de studiu în care vor să se îndrepte. Grație unor profesori pricepuți, modele în domeniile dumnealor de activitate, copiii pot face legătura între domeniile de studiu, prin proiecte cross- curriculare, proiecte interactive și aplicații practice. Mai mult, pot opta pentru activități educaționale vocaționale, înzestrările și talentul multora dintre ei fiind uimitoare. Cei pasionați de arte pot alege dintr-o listă de activități corelative, ca istoria artei, arte vizuale, arhitectură și urbanism, pictură sau grafică. Își pot completa  opțiunile cu activități muzicale, cursuri individuale de pian, chitară sau vioară, dar și dans sau teatru. Cei pasionați de științe și tehnologie au de ales între multe activități ce concurează prin atractivitate și pot să să pună în practică ce au învățat în orele de robotică sau la orele de film și regie. Nici scriitorii școlii nu se lasă mai prejos și pe lângă articole de revistă, cluburi de scriere creativă și de artă teatrală, se întrec în competiții de dezbatere și gândire critică, sau pun în scenă piese istorice create chiar de ei.

Din fericire oferta de cursuri și activități alternative este din ce în ce mai bogată și este binevenită prezența pe piața educațională a din ce în ce mai multe ONG-uri și asociații non-profit care își dau mâna cu instituțiile educaționale formale din dorința de a crea pentru copii cât mai multe activități practice care să sustină parcursul formativ anual și să poată fi un sprijin pentru stabilirea unui plan de obiective la nivel personal. Pe măsură ce copiii înțeleg, cu ajutorul, de de exemplu, a unei activități de bricolaj și arhitectură câteva fenomene de fizică, de matematică, de mecanică sau de estetică, ei capătă încredere în ei înșiși, iar motivația de învățare crește, conținuturile care până odinioară le păreau ermetice devenind în felul acesta informații de suport pe care se bucură că le dețin.

Păstrând nota simplistă a prezentării mele, aș spune că e important pentru copii ca la început de an să poată să spună ce își doresc să învețe și de ce, să nu se teamă de informații ci să le considere o rampă de lansare pentru ideile lor și să înțeleagă că fiecare dintre ei poate face orice își dorește.

Cât despre profesori, să creadă în copii și în ei înșiși.