Apă, Aer, Foc, Pământ au făcut un legământ

Dragi cititori, povestea pe care urmează să o citiți, a fost descoperită de copii pas cu pas în decursul a două săptămâni. Ideea poveștii s-a înfiripat în momentul în care am asistat la unele discuții ale copiilor referitoare la dezastrele naturale. A fost o temă ce le-a plăcut foarte mult doarece am discutat deschis despre toate aceste lucruri, bineînțeles toate informațiile modelate pentru nivelul lor de vârstă (grupa mare). Fiind o temă vastă, ce s-a întins pe două săptămâni, o să vă exemplific o parte din activitățile discutate la momentul respectiv. Inițial, am început proiectul cu o activitate de cunoașterea mediului în cadrul căreia am prezentat copiilor importanța fiecărui element: apă, aer, foc și pământ și cum mențin ele echilibrul în natură. Mai departe au aflat povestea celor patru prințese ce locuiau în castelul din nori. La activitatea practică, în prima săptămână, copiii au realizat împreună cu vulcan, care, la final, cu ajutorul câtorva ingrediente, a erupt. La următoarea activitate de cunoaștere a mediului au fost prezentate frânturi din câteva fișiere video, despre dezastrele naturale, după care am desfășurat o convorbire cu cei mici referitor la ce au văzut, aceștia fiind încurajați să se exprime liber. La activitatea de educație plastică copiii și-au valorificat talentul artistic pictând două dintre minunile naturii. Pe parcusul întregii teme, din aproape în aproape, copiii au înțeles ce loc ocupă  și ce importanță are fiecare element natural în menținerea unui echilibru.

Castelul din nori

A fost odată ca niciodată un castel, dar nu un castel ca oricare altul, un castel construit deasupra norilor. Iar în acest castel locuiau patru surori, patru prințese, care mai de care mai frumoasă: prințesa Apei, prințesa Aerului, prințesa Focului și prințesa Pământului. Rolul acestor prințese era să guverneze fiecare element al naturii, și să păstreze echilibrul pe Pământ. Ele erau foarte bune prietene, se distrau tare bine împreună și din când în când ieșeau la balconul castelului să admire frumusețile pământului. Ei bine, dragi copii, una dintre ele, prințesa Focului,  era mai iute la mânie și se supăra  destul de repede. De cele mai multe ori, sora sa, prințesa Apei, reușea să o liniștească. Dar cu toate acestea, într-o zi reuși să stârnească o ceartă. Toate celelalte surori, aveau și ele un subiect pe seama căruia se certau din când în când: care este mai importantă în natură, iar prințesei Focului tare îi mai plăcea să le facă pe surorile sale să se certe. Așa că, pe când stăteau la balcon și admirau tot ce este în jur, prințesa Focului spuse că ea este cea mai importantă în natură, căci fără ea, fără foc și căldură, viața nu ar exista. Văzând-o așa de hotărâtă, celelalte trei surori începură să se gândească de ce sunt ele importante pentru natură.  Prințesa Apei susținea că ea este cea mai importantă, căci fără apă plantele și animalele nu ar putea trăi. Prințesa Aerului spunea că ea este cea mai importantă, pentru că fără aer plantele și animalele nu pot respira. Iar prințesa Pământului spuse că dacă se gândește foarte bine, ea este cea mai importantă, căci toată viața , animalele și plantele locuiesc pe pământ.

Dar copii, problema nu era că aceste prințese se certau, ci că atunci când deveneau furioase lucrurile pe pământ se schimbau și toate aceste frumuseți se pierdeau din cauza dezastrelor naturale.  Prințesa Focului putea să facă vulcanii să izbucnească, prințesa Apei stârnea valuri uriașe, ce ajungeau până pe țărm, la casele oamenilor. Prințesa Aerului pornea tornade și vijelii puternice, iar prințesa Pământului, cutremure ce zguduiau pământul.

Pe pământ, oamenii trăiau liniștiți zi de zi știind că din castelul din nori cele patru prințese făceau ca totul să meargă strună. Însă, în ziua în care cele patru surori începură să se certe foarte tare, lucrurile s-au schimbat și, deși ei știau că cele patru se mai ceartă din când în când, și-au dat seama că de data asta treaba este serioasă și cineva trebuie să ajungă la castel să le liniștească. Pământenii nu se puteau gândi decât la o singură persoană: Flora, prietena celor patru surori. Căci, vedeți copii, prințesele mai coborau din când în când pe Pământ și le plăcea să se plimbe, iar într-una din plimbările lor au întâlnit-o pe Flora, zânița florilor.

Flora acceptă fără să stea pe gânduri ce au rugat-o oamenii și plecă în zbor către castel. Odată ajunsă la porțile castelului, bătu de trei ori și ușa se deschise. Cele patru prințese se aflau în salonul castelului, certându-se de zor. Când au văzut-o pe Flora, cearta se opri și merseră să o salute și să o îmbrățișeze. Flora le povesti de ce a sosit la castel și le explică cum lucrurile se schimba când ele nu se înțeleg, cum toate frumusețile de pe pământ dispar când ele sunt furioase și ca echilibrul nu poate fi păstrat decât dacă înțeleg că toate sunt în egală măsură importante, foarte importante. Atunci prințesele au înțeles că menirea lor este să fie mereu prietene și să se înțeleagă, că fiecare dintre ele are rolul său în natură. La finalul vizitei, Flora le rugă pe prințese să meargă pe Pământ și să repare ce a fost distrus și să redea echilibrul.