Paris. Muzica. Parisul și muzica

Care este legătura dintre Paris și muzică? Le-am pus elevilor din școală această întrebare. Am primit răspunsuri surprinzătoare, dar și răspunsuri la care mă așteptam. Turnul Eiffel, Disneyland au fost în top, deși fără legătura cu muzica. Doar cu Parisul. Am primit și câteva nume de cântăreți, cea mai cunoscută fiind Indila și, pentru unii total necunoscuta, Lara Fabian. Așteptam să aud chansonete, dar mi-am dat seama că sunt foarte departe de ei. Cine mai ascultă chansonetele lui Yves Montand, Edith Piaf sau Jacques Brel ?  Poate doar cei cărora le place Radio Romantic. Eu am găsit o colecție foarte frumoasă în biblioteca unei doamne de optezeci de ani, pentru care acestea reprezentau anii tinereții. Așa că m-am adunat și m-am orientat spre muzica clasică. Aici toți știau de epoca romantică, despre care au tot auzit la orele de muzica și pleiada compozitorilor care au stat la Paris: Chopin, Berlioz, Schumann, Liszt.

Tot cu ei în buzunarul minții intrasem și eu în noua sală de concerte din Paris, “La Philarmonie”(construită dupa planurile arhitectului Jean Nouvel). Nu a fost greu de găsit, forma avangardistă atrage de la depărtare. Se află într-un fel de oraș al muzicii, lângă este Conservatorul și alte săli de concerte și clădiri dedicate muzicii. De toate genurile. Intrarea în sală se face pe scări rulante, nu există mochetă, fotolii sau alte materiale care ar putea sa “înghită sunetele”. Totul este realizat din materiale de ultima generație. Totul pentru acustică. În momentul în care intri în sală și vezi că scena se află în mijloc, iar spectatorii stau în jurul orchestrei, apare mirarea. Iar când orchestra interpretează primele măsuri, bucuria muzicii își găsește drum spre urechile și inimile melomanilor. Și pentru că pe scenă se aflau dirijorul Daniel Baremboim (unul dintre cei mai mari pianisti și dirijori) și pianista Martha Argerich (despre care se spune că este una dintre cele mai importante pianiste, asta în pofida faptului că relația ei cu presa este aproape inexistentă), momentele de extaz erau deja asigurate. Înțelegerea dintre ei se simte de la primele note, nu au nevoie să se privească, muzica se desfașoară lin și emoționant.

Muzica are capacitatea de a înălța oamenii spre ceva care se află undeva mai sus de vârtejul care ne înconjoară zi de zi. Și acolo sus, cei doi oameni ne-au ținut până la ultima notă din partitura lui Beethoven, iar aplauzele care au urmat i-au înconjurat de peste tot. Le-au primit simplu și fără emfază, fără gesturi exagerate. Ca și cum totul era normal. Deși toți știam că am fost partașii unei ore de magie. Muzicală. Pură.

Așa că nu ratați ocazia de a vă face cadou o oră de magie pură. Și nu uitați să le oferiți și copiilor șansa unei asemenea experiențe. Chiar dacă cercetările actuale aduc în atenție faptul că studierea unui instrument muzical este mult mai importantă decat audiția unor lucrări muzicale (este vorba de implicarea în procesul muzical), a participa ca spectator la un asemenea concert nu poate fi decât benefic.