Pianul – scurtă prezentare

Pianul este un instrument cu claviatură ce constă într-un mecanism complex care cuprinde un ansamblu de corzi lovite de ciocănele acoperite cu pâslă. Acționarea mișcării percutoare a acestora asupra corzilor are ca efect emisia sonoră și se face prin intermediul unui sistem de pârghii activate prin apăsarea clapelor claviaturii. Pentru emiterea unui sunet individual sunt puse astfel în vibrație simultan fie una, două sau chiar trei corzi acordate la unison (numărul de corzi necesare în acest sens crescând dinspre registrul grav către cel acut). Acest mecanism de corzi și ciocănele este închis într-o cutie de lemn. În funcție de felul în care este dispusă această cutie, există două tipuri de piane – cele cu cutia pe verticală (pianine) și cele cu cutia pe orizontală (piane de concert, denumite și piane cu coadă).

Instrumentul este capabil de contraste dinamice (diferențe în intensitatea emiterii sunetelor), ca dovadă fiind și numele său – ce reprezintă o prescurtare a denumirii italiene pianoforte (încet-tare). Ambitusul pianului – sau distanța dintre cel mai grav sunet și cel mai înalt care poate fi emis la acest instrument – este de peste șapte octave, pianul fiind depășit în acest sens doar de către orga de biserică (instrument care are, însă, dimensiuni mult mai mari). Claviatura pianului cuprinde, astfel, un număr mare de clape – de obicei 88 (însă uneori mai multe sau mai puține), împărțite în două grupuri de culori și dimensiuni diferite – 52 albe, lungi, și 36 negre, scurte – care se intercalează după un tipar repetitiv.

Pianul dispune, de asemenea, și de două sau trei pedale aflate la baza sa și acționate cu picioarele. Aceste pedale au două roluri:

• estomparea sunetelor sau/și diminuarea intensitatății lor (surdina);
• prelungirea sunetelor corespondente clapelor apăsate după ce degetele sunt ridicate de pe clape (pedalele de susținere)

Prin urmare, posibilitățile artistice ale pianului sunt impresionante, pretându-se atât la redarea pasajelor muzicale complexe și rapide de factură melodică, cât și la emiterea simultană a până la zece sunete (chiar mai multe, dacă se ia în calcul și utilizarea pedalei de susținere), la toate acestea adăugându-se și posibilitatea controlului intensității sonore.

Datorită acestor numeroase posibilități tehnice și a versatilității sale implicite în diferite contexte muzicale, pianul reprezintă unul dintre cele mai populare instrumente, fiind utilizat atât de către muzicienii profesioniști cât și de amatori, atât în muzica ușoară cât și în cea clasică. Iar apariția relativ recentă a pianului electric (având avantajele dimensiunilor reduse, prețului redus și eliminării acordajelor periodice) nu a făcut decât să contribuie și mai mult la popularizarea acestui instrument remarcabil.