POPULAȚII AFRICANE
Fiecare societate își are propria sa istorie, mod de organizare, obiceiuri, tradiții religioase, ritualuri și un caracter distinct al comunităților majoritare sau minoritare. Populația este o comunitate care aparține unui ansamblu sau unui întreg social organizat, ce se deosebeste de alte ansambluri ale neamului omenesc, cu o istorie proprie, chiar dacă, de cele mai multe ori, în corelație cu istoriile interdependente ale vecinilor săi tradiționali sau ocazionali.
În cele ce urmează vom trata doar câteva din multitudinea de populații străvechi ale continentului negru, Africa-leagănul societății omenești. Vom preciza etnonimul acestora (denumirea), localizarea, caracteristici demografice, economice, practici religioase, caracterisici lingvistice.
ANTAISAKA – populație ce numără circa 700 000 locuitori stabilită pe cursul inferior al râului Mananara, din SE-ul Madagascarului. Se ocupă cu agricultura, mai ales cultura orezului și a cafelei. Sunt împărțiți în grupuri familiale exogame (exogamia este regula care îl obligă pe individ să își aleagă soția din afara grupului căruia îi aparține; este opusă endogamiei). Practică dubla înhumare: persoanele decedate sunt puse la început în morminte provizorii, iar după 2-3 ani rămășițele lor sunt așezate în sicrie mici și puse definitiv în morminte colective numite kibory.
ANUAK – populație ce numără azi 50 000- 80 000 de locuitori, situată pe teritoriul Sudanului și Etiopiei. Se ocupă cu agricultura: sorg, mei, susan, porumb, renunțând la păstoritul nomad. Zestrea matrimonială este formată din lănci, coliere, săgeți, brățări din mărgele, doar rareori animale. În cazul oamenilor de rând zestrea, numită și compensație, este încasată doar de tatăl miresei. Satele au între 50-500 locuitori aparținând unor spițe exogame și sunt împrejmuite de desișuri de bambus. Ele sunt organizate pe clase de vârstă și constitue unitatea politică de bază, rareori asociindu-se cu alte sate. Populația anuak crede în Jwok, care nu este considerat o divinitate bine individualizată, ci este văzut ca principiul vital al oricărei fiinte umane – animal sau plantă și lui i se cere (nu este rugat) să facă dreptate.
BASOTHO – numără circa 2,2 milioane locuitori localizați în Lesotho (în număr mai mare) și Republica Africa de Sud. Sunt cultivatori, dar și crescători de animale atunci când (bărbații) nu sunt plecați să lucreze în zonele industriale. Chiar dacă misionarii europeni i-au convertit la creștinism, multe dintre credințele tradiționale rămân vii, așa cum sunt rugăciunile și ofrandele înălțate pentru strămoșii liniei masculine, numiți badimo. Atunci când se căsătoresc, familia soțului dă familiei soției o compensație matrimonială, numită bohadi, formată din boi și vaci, iar în cazul în care aceasta nu a fost plătită în totalitate, copiii născuți din acea căsătorie vor rămane familiei paterne.
Basotho
BERBERII – populație ce numără aproximativ 20 de milioane de locuitori localizați în comunități din Maroc, Algeria, Mali, Niger, Libia, Mauritania, Burkina Faso, Tunisia, Egipt. Limba berberă are între 3000 și 4000 dialecte locale, unele dintre ele fiind în prezent foarte izolate, iar altele foarte răspândite, ceea ce a dus și la foramare unor grupuri ce au preluat denumirea dialectelor respective, așa cum sunt: chleuhii și imazirhenii ce numără 12 milioane locuitori și sunt localizați în Maroc, kabilii– la est și la vest de Alger, dar și tuaregii – 6 milioane locuitori, în Africa central sahariană.
Berberi
Limba berberă face parte din familia limbilor hamito-semitice și chiar dacă are alfabet propriu (tifinarh) nu este folosită în scris, ea pierzând teren în fața limbii arabe; în ultimele decenii, intelectualii berberi conduc o luptă identitară ce uneori a luat forme violente, așa cum este cazul Primăverii berbere kabile sau lupta aramată a Fronturilor tuarege.
Istoria berberilor începe încă din secolele al VII-lea și al VIII-lea când beduinii din Arabia au invadat Africa de Nord, mai întâi ca propovăduitori ai islamului, iar apoi ca mercenari, continuată apoi în secolele al XI-lea si al XII-lea, când s-a încetățenit și limba arabă în detrimentul celei berbere, iar la conducere s-a aflat, parțial în Peninsula Iberica, dinastia Almoravizilor. O bogată monografie asupra istoriei medievale a berberilor a scris-o Ibn Khaldun.
LOZI – numără aproximativ 500 000 de locuitori, localizați în vestul Zambiei, în Zimbabwe și Mozambic, în bazinul fluviului Zambezi. Sunt pescari și agricultori, viața lor fiind impusă de oscilațiile de nivel ale fluviului, care îi detremină la migrații sezoniere. Părinții hotărăsc cine le va fii succesorul, succesorului revenindu-i sarcina de a împărții avutul cu ceilalți moștenitori, copii și nepoți ai defunctului. Cred în Lesa– Ființa supremă, dar și în faptul că sunt ocrotiți de spiritele strămoșilor. Sunt buni artizani, realizând obiecte de lemn de o foarte bună calitate, ceea ce arată o îndelungată tradiție în sculptura.
Populatia Lozi
Bibliografie
*** (2006), Larouse- “Enciclopedia popoarelor”, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti
http://www.britannica.com/topic/Berber