„Nu poți lăsa eșecurile să te definească, trebuie să le lași să te învețe”

“ Dacă nu faci greșeli, înseamnă că nu lucrezi cu probleme suficient de dificile pentru tine; și asta e o mare greșeală”, spunea F.Wilezek

Geșelile au rolul lor în evoluția noastră și ne pot conduce pas cu pas către un succes notabil, dacă știm cum să le abordăm și cum să le facem să devină constructive.

De cele mai multe ori spunem:“- Nu ai voie să greșești!” – Cum de ai greșit? De ce nu ai rezolvat perfect toate exercițiile la evaluare?” și lista întrebărilor de acest fel poate continua…

Însă sănătos ar fi să spunem: “- Ai voie să greșești, copile!”, doar așa vei învăța că există momente în viața ta de școlar, deocamdată, când trebuie să experimentezi foarte multe lucuri și situații, când trebuie să încerci să îndrăznești, chiar dacă nu vei reuși de prima dată, chiar dacă e posibil să greșești, tu greșește!

    Herbert Harris afirma că:“ Fiecare eșec este de fapt o lecție pe care trebuie să o înveți. Eșecul este numai o altă față a succesului. Greșesc, deci pot să învăț. Impunând copiilor să nu greșească, aceștia ajung să dezvolte anumite temeri și nu mai au curajul sa îndrăznească.

   Există personaje celebre care au avut eșecuri și care au reușit să-și contruiască o carieră de succes, devenind modele pentru toți cei care le-au cunoscut povestea.

     Din discursul Președintelui Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, susținut  la deschiderea anului școlar, în cadrul unui liceu faimos aflăm că:“Nu poți lăsa eșecurile să te definească, trebuie să le lași să te învețe. Trebuie să le lași să-ți arate ce să faci diferit data viitoare“.

    Michael Jordan, un baschetbalist devenit celebru, a fost scos din echipa de baschet a liceului, a pierdut sute de meciuri și a ratat mii de aruncări de-a lungul carierei. A avut eșec după eșec și tocmai de aceea a ajuns să aibă succes.  Poate că, într-adevăr, exemplele mai sus menționate făcând parte din cultura americană se diferențiază de cele românești care nu reușește să privească eșecul ca pe o modalitate de dezvoltare.

    Cu toate acestea, poporul român se mândrește cu exemplele.

     Mircea Eliade este unul dintre acestea. În spatele celor peste 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filosofice, traduse în 18 limbi, și alte peste 1.200 de articole ale acestuia, stau poveștile elevului nesilitor ajuns savant. Corigențele la română, franceză și germană, îl fac pe Eliade să nu pară un elev silitor, nici în școala primară, nici la liceu. Nu înțelegea de ce trebuie să-și pregătească temele pentru școală, de ce trebuie să învețe gramatica limbii franceze, „o disciplină absurdă și ineficace“, de ce trebuie să parcurgă manualul de limba română pe care oricum îl citise cu mult timp înainte să fie la liceu. Era interesat doar de zoologie, așa că petrecea zile întregi căutând plante și insecte. Măcar venea acasă cu borcane pline cu șopârle, broaște și tritoni. Rămâneau însă corigențele. La română, franceză și germană. Într-un singur an! Eliade era un elev nedisciplinat și dezmățat, dar era strălucit. „Ei mă cred o haimana și sunt siguri că nu voi ajunge nimic. Am să le pregătesc o surpriză!“, și-a spus Eliade. Restul e istorie( http://adevarul.ro/cultura/carti/)

       Exemplele pot continua, însă lecția despre eșec și teama de greșeală rămâne una neînvățată în cultura poporului român. Misiunea dascălilor, specialiștilor precum și a familiei este aceea de a deschide o nouă filă în viața copiilor și de a le permite să greșească dacă vor contexte de învățare și găsirea soluțiilor.

        Pedagogiile alternative par să inspire educația tradițională, oferind repere în ceea ce privește teama de eșec sau altfe spus, eliminarea ei, punând accent pe dezvoltarea unei personalități armonioase a copilului. Pedagogia Frainet are ca principiu formarea de oameni, care să se exprime liber și nu formarea de elevi. Educația Montessori consideră nepotrivită remarcarea greșelilor, știrbind personalitatea copiilor, de aceea, elevii primesc mici repere care le vor indica că e bine să-și dea singuri seama asupra căror aspecte trebuie să revină. Se încurajează elevii facându-se aprecieri referitoare la efortul depus, la cât de bine au reușit sa rezolve anumite sarcini de lucru, nepunându-se accent pe greșelile acestora.  Pedagogia Waldorf este cea care vorbește despre copil din prisma celor trei componente ale ființei umane: gândire, simțire și voință.

    Teama de insuccesul pe care elevii consideră că îl pot avea la anumite materii poate fi gestionată prin oferirea de exemple ale personalităților celebre, dar și prin propriile povești transmise copiilor de către părinți și profesori.