POȚIUNEA MAGICĂ

Svrr! Se-aude prin văzduh,
Mătura se-nvârte-acuș’.
Vrăjitoarea-i bosumflată
Și o vrajă vrea să-nceapă.
Prin pădure a umblat
Mici făpturi a adunat,
Să prepare o rețetă
Să-i aducă frumusețe.
Suflet-negru de tăciune
Îi provoacă- amărăciune.
Ea îndată-a măcinat
În ceaun a și turnat:
Troscot, flori de mușetel,
Rădăcini de stânjenel.
Șapte melci și cinci urzici,
Trei țânțari sprințari și mici.
Două gheare de dragon,
Fluturi ieșiți din cocon.
Mătrăgună și pelin,
Spini de la trei trandafiri
Viermi, păianjeni, scarabei,
Suc de rodii și-un ardei
Ochi de broaște mari și mici,
Sirop de linte și furnici
Și o coadă de șopârlă,
Că tot a uitat-o-n urmă.
Două minute a amestecat
În sensul acelor de ceas.
Trei minute a așteptat
Și cinci ea a inversat
Mișcări largi a învârtit
În sens invers a rotit.
A lăsat-o ca să fiarbă
Culoare verde să aibă.
Fum cenușiu s-a răsfirat
Ce-n spirale s-a-nălțat,
Risipind miros dulceag
În casa ei din lemn de fag.
„Acum e gata!” a gândit.
Și-a lăsat-o la răcit.
„O nestemată am făcut,
Salvarea ce-o doresc de mult.
Nespus aștept să las în urmă
O lume neagră și cam sumbră.
Lumina iar să mă-nconjoare
Și binele să-mi dea crezare!”
Cuvinte magice- a rostit
Apoi licoarea a-nghițit.
Un gust amar ea a simțit
Și-n cercuri largi s-a tot rotit.
Durerea era de necontrolat
Și inima rea s-a sfâșiat.
Trei lacrimi i-au alunecat
Pe-obrazul neted bucălat.
Ochii ei mari s-au limpezit
Privirea sumbră i-a pierit.
Când mâna spre nas a ridicat,
Cu voioșie a observat
Că nasul a fost preschimbat.
Acum frumoasă s-a făcut
Și un viitor i-a apărut.