Povestea cifrelor
A fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată o poveste a cifrelor….în continuare trebuie să fiți atenți pentru a afla ….
Zero se plimba în parc cu cățelul lui. Era foarte necăjit pentru că nu avea niciun prieten. El se întâlnise cu Unu, vecinul lui. Văzând că Zero este atât de supărat, Unu îl întrebă:
– Ce s-a întâmplat cu tine, vecine?
– Nu am ca prieten decât un cățel lățos și bătrân care nici nu mă înțelege, răspunse Zero.
– Eu îl am prieten pe Doi, ce are pantofi noi și putem să ne jucăm cu el. Este un prieten foarte bun, să știi…
– Dar numai un prieten să am? a întrebat Zero.
– Păi… mai am niște prieteni, unul pe nume Trei, care ne cântă la clopoței și unul pe nume Patru cel voinic, care sare într-un picior.
– Totuși, sunt prea puțini. Eu îmi doresc mai mulți…
– Îl mai am pe Cinci prieten, care este mare și puternic, iar el e prieten și cu Șase, care este gras și mititel, zise Unu. Șapte este lung și ascuțit și ne-nveselește negreșit.
– Alți prieteni nu mai ai? Nu sunt fericit căci nu sunt destui.
– Îl mai am pe Opt, care e inteligent și pe Nouă cel mijlociu, care sare peste tot și e ca un iepuraș. Un alt prieten de-al meu este Zece. El este cel mai mare și cel mai voinic.
După puțin timp au apărut toți prietenii lui Unu. Curioși fiind, ei l-au întrebat pe Unu:
– El cine este, Unu?
– El este prietenul meu Zero, zise Unu.
– Bună, Zero, pe mine mă cheamă Doi.
– Iar pe mine Trei.
– Și pe mine Patru.
– Iar pe mine Cinci…
– Am o idee, Zero, ce ziceți să ne jucăm, propune Zece.
– Bine, Zece.
Unu stătea trist într-un colț pentru că acum nimeni nu-l mai băga în seamă. Zero, Doi și Patru
l-au întrebat:
– Ce s-a întâmplat, Unu?
– Nimeni nu mă mai bagă în seamă acum!
Între timp au venit și celelalte numere lângă ei și au spus:
– Nu fi trist, nu o să te lăsăm niciodată singur!
– Vă mulțumesc mult, prieteni!
– Ce bine că putem fi toți prieteni, zise Șapte.
Și așa cele unsprezece numere au rămas prietene până în ziua de azi.
