Hai să le povestim copiilor….

( RECENZIE LA CARTEA ”CUM SĂ ÎNLĂTURĂM STĂRILE DE TEAMĂ ALE COPIILOR PRIN POVEȘTI TERAPEUTICE”, DE ANNE FLORET)

„Cum să înlăturăm stările de teamă ale copiilor prin povești terapeutice” este o carte care cuprinde experiența psihologului Anne Floret pe parcursul multor ani, în care a observat că, pentru a pătrunde în lumea interioară a copilului, trebuie să găsești cheia potrivită .

Toți copiii se confruntă cu stări de temeri declanșate de factori externi, de relații care sunt de neînțeles pentru ei .

De ce tocmai povești ?

Dacă sunteți părinți sunt sigură că ați observat la copilul dvs. cum creează singur povești care încep așa cum povestește fetița mea cu „a fost odată”. Subiectele sunt deseori evenimente care au  impresionat-o pozitiv sau negativ. Copilul retrăiește evenimentul respectiv, iar prin povestire încearcă să-l înțeleagă mai bine.

Dar să vedem ce ne spune autoarea:

”Îmi amintesc că, pe când eram copil și mi se citea o carte, ceea ce mă interesa nu era deloc scenariul, ci o reprezentare, o situație, un detaliu al poveștii sau al desenului care îmi antrena imaginația și-mi satisfăcea închipuirile. Eu recream o poveste într-o altă poveste, scrisă în stilul meu…… Căci aceste povești le vorbesc despre noi.”

” Scopul acestor povești este de a încadra din nou problema într-o dimensiune simbolică. Miza este : cum să ne îndreptăm spre copil și să-i înapoiem ceea ce el nu poate exprima în cuvinte, respectându-i libertatea de a accepta sau nu ceea ce i se propune?

Limbajul simbolic sau metaforic oferă un răspuns la această problematică, pentru că acesta îi vorbește subconștientului mai bine decât orice alt discurs.”

De la bun început, trebuie să înțelegem că aceste scurte povestiri nu au legătură cu poveștile tradiționale și nu trebuie să le interpretăm cu reperele obișnuite de lectură. Vom vedea că în cadrul lor există unele simboluri cheie care trebuie să ducă la rezolvarea conflictului copilului care încearcă să facă legătura între știința imensă a inconștientului său și adaptarea la viața de zi cu zi, de-al atinge în realitatea sa.

Aceste povestiri ne pot ajuta și pe noi, educatorii, în munca noastră de formare a caracterului unui copil. Într-o clasă de zece copii există zece caractere distinct diferite cu care trebuie să găsești un numitor comun în așa fel încât să formezi o unitate din unități mici diferite. Iată ce spune autoarea:

”Noi educatorii avem propriile noastre probleme propriul nostru psihic, propriul nostru caiet de sarcini pe care trebuie să-l umplem, într-o societate devenită din ce în ce mai materialistă , care a uitat de nevoile sufletului și de universul al cărei rod este. Să evităm riscul de a îngrădi aceste comportamente într-un grilaj prefabricat , doar din cauză că ne este lene să deschidem mințile spre o altă viziune.”

Povestirile cu care vom face cunoștință vor trebui văzute din alt punct de vedere. La sfârșitul lor nu vom discuta cu copiii despre morala povestirii, un subiect care poate îl interesează pe copil sau nu. Povestirile sunt o legătură de simboluri care vor fi interpretate de subconștientul copilului și atât. Aici trebuie să ne oprim.

Dar care este rolul simbolului?

”Simbolul este structura inconștientului nostru. ….Aptitudinea noastră de a ne exprima prin limbaj ne definește pătrunderea în lumea simbolică.”

Calitățile simbolului sunt următoarele:

• Nu țin  de dualitate, este unificator;
• Este dincolo de moralitate, el răsare din micul nostru calculator mintal, foarte util, dar limita, care vede totul binar, negru sau alb, fix sau mobil etc.

El poate acționa în așa fel încât un lucru poate să fie opusul lui în același timp, astfel încât limitele dintre opozanți să dispară. Teoria dualității este prezentă în noi și din păcate doar puține sunt societățile care recunosc existența și importanța ei (conceptul de ying și yang). Dacă ne-am apropia mai mult de etimologia cuvintelor și le-am înțelege atunci ne-ar fi și mai ușor. Astfel grecii antici preiau conceptul de sumbolon care desemnează un obiect tăiat în două , dar care face parte dintr-un tot unitar și care a dat naștere cuvântului simbol, preluat în această formă de aproape toate popoarele europene.

Pentru acest articol am ales o poveste care ne-ar putea ajuta în cadrul dificultăților școlare a unor copii și am ales o poveste care a plecat de la un caz real a unui elev  care a fost exmatriculat din școală fiindcă îi distrăgea pe colegii săi. Este gândită pentru copii cu vârsta cuprinsă între 4 și 7 ani.

Condițiile pentru ca această poveste să aibă efect sunt:

• Să fie citită în clasă într-o atmosferă degajată
• Să nu se menționeze scopul final ala cestei lecturi, să se menționeze doar că acum se va citi o poveste
• La sfârșit rugați copiii să deseneze ceea ce tocmai i s-a citit, interpretarea nu este necesară.

Am să împart povestirea în fragmente astfel încât fiecare dintre ele va fi explicat ulterior.

                                    Colina vulpii

1. A fost odată ca niciodată un băiețel pe nume Aminou , care, în fiecare zi, pornea spre școală. Dar  o colină mare, înaltă cât un munte, îi bara drumul.
2. Acest munte era cunoscut pentru faptul că includea secretul cunoașterii. Amidou și camarazii săi s-au luat de mână și s-au învârtit în jurul lui, neștiind ce altceva  să facă.
3. Iată că , într-o zi , din vârful acestui munte a țâșnit o vulpe foarte șmecheră, încântată să-i ajute pe copii.
4. Ea a coborât repede panta spre ei și i-a îndemnat pe toți să meargă spre un anumit loc, pentru a le arăta ceva.
5. Vulpea a întins un sul de papirus în fața copiilor și le-a arătat ce era scris pe el. Acolo era un secret pentru ei pe care vulpea voia să îl împărtășească cu ei. Dar, pentru asta, trebuia să meargă în locul care ascundea acel secret, mlaștina.
6. Copiii au alergat atunci până la marginea mlaștinii și s-au împrăștiat printre stuf și trestii pentru a găsi ceea ce vulpea le arătase pe papirus.
7. Aminou, la fel ca și ceilalți , și-a găsit comoara și a adus-o în brațe , ținând-o lângă inima sa , era un nor de lumină magică plin de paiete de toate culorile.
8. Cu toții s-au dus să depună comoara la școală, în fața învățătorului. Și iată că se întâmplă un lucru ciudat: toți norișorii se unesc pentru a forma un nor mare. Acesta pare un văl lung și translucid  în formă de inimă. Și învățătorul înțelege. El știe acum că, pentru ca acel nor mare să existe , trebuie să-i lase fiecărui elev dreptul de a-și descoperi micul nor.

Fiecare fragment include un simbol cheie. Anne Floret ne explică fiecare fragment inclusiv semnificația simbolului.

Fragmentul 1 : ” Colina simbolizează acel element pe care copilul ”se sprijină ”în dobândirea cunoștințelor sale. Acela i se pare că este un munte de netrecut pentru că-i lipsește exact esențialul: dorința de a învăța. Dorința de a învăța înseamnă că micuțul nu suportă să i se interzică  ”să știe” , de exemplu , un secret de familie sau un secret referitor la originile sale sau să i se interzică să-și depășească părinții în ceea ce privește știința.”

Fragmentul 2: ”În lipsa dorinței de a învăța , copilul caută complicitatea camarazilor săi. Ceea ce nu poate să știe cu instrumentele intelectului său nu-l împiedică să folosească instrumente de inteligență emoțională datorită cărora își poate face prieteni. Această trupă veselă se învârte în jurul colinei , adică nu reușește să învețe.”

Fragmentul 3: ” Vulpea simbolizează inteligența instinctivă , inteligența care se adaptează, simțul percepției. Această inteligență vine în ajutorul acestor copii care nu știu să folosească instrumentele mentale de la școală. Ea țâșnește din mamelonul colinei , ca un lapte binefăcător care îi va hrăni pe copiii ce suferă de un blocaj în ceea ce privește învățarea de la școală.”

Fragmentul 4 : ” Această inteligență instinctivă va găsi locurile de unde să-și extragă resursele. Rolul vulpii este cel de a da un avânt grupului de copii. Panta descendentă simbolizează înclinarea naturală și ușoară.”

Fragmentul 5 : ”Papirusul și mlaștina fac referire la ceva străvechi , care a existat dintotdeauna , chiar înainte de nașterea copiilor. Papirusul reprezintă trecerea de la tradiția verbală la tradiția scrisă. Mlaștina este alcătuită din apă amestecată cu pământ, totul în ea este îngropat , ascuns. Mlaștina simbolizează respingerile sociale și familiare, humus pe care cresc trestiile și stuful , necesare pentru scriere. Vulpea , care are o cunoaștere instinctivă și adaptabilă , îi invită pe copii să regăsească originea dorinței lor de cunoaștere. Ea face într-un fel o reîncadrare: ” Vreți să învățați, atunci priviți spre ceea ce este baza cunoașterii: istoria lumii și istoria nașterii voastre. ””

Fragmentul 6 : ”Scrierea este o achiziție târzie a omenirii și se adaugă tradiției orale, la fel cum copilul va trebui să stăpânească , după cuvânt, gestul scrierii, simbolizat de trestie. Se întâmplă foarte des ca un copil să se blocheze când este vorba despre învățare pentru că el nu știe încă la ce-i folosește să învețe. Are nevoie de o reîncadrare care să-i explice pe un plan concret , la ce folosește ceea ce învață.”

Fragmentul 7 :” Ceea ce găsesc copiii este ”consimțământul” lor  în ceea ce privește procesul de învățare. Ei îl poartă în fața inimii, căci acesta provine , de această dată , din inimă, adică dintr-o atașare profundă la învățământ, odată dobândită înțelegerea globală acestei învățări.”

Fragmentul 8 :” Vulpea îl determină pe fiecare dintre copii să descopere atașamentului lui profund la dorința de a învăța și  îi arată învățătorului că el trebuie să trezească acest atașament în elevii săi , la nivelul întregii clase, nu numai pentru câțiva aleși. Dinamica grupului este importantă, căci ea poate să-l susțină pe  fiecare și nu trebuie să excludă pe nimeni.”

În concluzie putem să spunem că rolul nostru este de a determina copiii să se apropie de cunoaștere într-un mod conștient  ar trebui să domine actul educațional.

Autoarea ne sugerează că o cunoaștere generală începe întotdeauna cu o cunoaștere a propriului eu, adică o cunoaștere a mediului înconjurător cu tot ceea ce implică el : membrii familiei, prietenii, cum ne-am născut și alte întrebări la care trebuie să răspundem foarte concret și corect, fără ocolișuri.

În ceea ce privește integrarea tuturor elevilor în actul educațional aici pot să sugerez un mod pe care deja l-am implementat în cadrul orelor de consolidare și anume elevii care au terminat mai repede exercițiile pot să-i ajute pe cei mai lenți ,la modul de consiliere și nu cu un aer de superioritate. Astfel norișorii se vor transforma într-un nor mare în formă inimă mare. Întrajutorarea este baza interacțiunii între oameni, dezvoltă sentimentul de respect și o perspectivă în ceea ce privește diversitatea în unitate.