Prea înaltă? Cu atât mai bine!

Când aveam în jur de patru ani, mama mea, sfătuită de un medic, m-a înscris la niște cursuri de balet. Chiar după primele luni, am fost fascinată de tot ce reprezentă această lume magică a grației , muzicii aparte și mai apoi, de ce înseamnă efortul răsplătit de aplauzele unei săli pline.

Anii au trecut, pasiunea pentru balet a crescut, am urmat cu sfințenie cursurile începute de mică, dar am considerat că e timpul să trec la un alt nivel de pregătire. Așadar, la sfârșitul clasei a patra, am convins-o pe mama să mă înscrie la Liceul de Coregrafie. Cu sufletul tremurând de emoție, dar  teribil de încrezătoare, m-am prezentat la examen. În timpul probelor mai trăgeam cu ochiul la  doamnele examinatoare și ceva îmi spunea că nu e în regulă.Totuși eu eram tare mândră de mine… Dar când am primit rezultatele am fost șocată: fusesem respinsă! Motivul: eram prea înaltă. Eram prea înaltă! Îmi amintesc cât de tare m-a durut acest eșec. Pe lângă faptul că am  înțeles că nu puteam urma cursurile școlii de coregrafie, am început să mă urăsc pentru că eram prea înaltă. Dacă până atunci nu băgam în seama porecla răutăcioasă a colegilor de la școală, care mă strigau “nepoata lui kilometru”, în urma etichetării primită de examinatorii coregrafi, aceasta poreclă mă biciuia de fiecare dată când o auzeam.

Mă opresc puțin din firul povestirii legat de experiența mea personală, pentru a vorbi un pic de Audrey Hepburn, actrița pe care o iubesc enorm.

Audrey Hepburn este considerată cea mai frumoasă femeie din ultimii 50 de ani. Ea a fost una dintre cele mai mari actrițe ale Hollywoodului, dar în același timp un simbol al eleganței, sursă de inspirație pentru creațiile lui Hubert de Givenchy, dar și un model de umanitate, implicându-se în numeroase acțiuni umanitare ca ambasador al UNICEF.

În ceea ce privește aspectul fizic Audrey Hepburn era considerată însă, după standardele anilor ’50,  prea înaltă și prea slabă.

Născută în Beligia, Hepburn a avut cetățenie britanică prin tatăl său. Viața lor de familie era împărțită între Olanda, Marea Britanie și Belgia, iar Hepburn vorbea fluent în engleză, olandeză, franceză, spaniolă și italiană. Din 1935 a început să studieze dansul clasic, dorința de a dansa manifestându-se după ce a participat la mai multe spectacole de gen la Bruxelles.

În 1930, tatăl său, simpatizant al nazismului, a părăsit familia, iar în 1935 a intervenit divorțul părinților săi. Audrey Hepburn și mama să s-au stabilit la Kent, în sud-estul Angliei, viitoarea actriță continuându-și studiile la o școală particulară. În 1939, în fața iminenței războiului, s-au mutat la Arnhem, în Olanda, unde Audrey a urmat Conservatorul până în 1945.

Ajunsă la un nivel avansat de studiu, a predat arta dansului studenților mai tineri. De asemenea, în timpul ocupației germane a dat lecții particulare de dans sau a dansat, adunând, astfel, bani pentru rezistența olandeză. Existența sa a fost amenințată, în acei ani, Hepburn suferind de malnutriție, pe acest fond dezvoltând o anemie acută și probleme respiratorii.

După încheierea războiului în 1945, a continuat cursurile de dans, la Amsterdam, cu Sonia Gaskell, o mare maestră a baletului olandez. Datorită înălțimii sale (1,70 m) și a problemelor de sănătate din timpul războiului, a renunțat la balet și s-a dedicat actoriei. Pentru a se întreține financiar a lucrat și ca model pentru diverși creatori de modă. A jucat într-o serie de spectacole muzicaluri și a avut o serie de roluri secundare în filme britanice.

Ceea ce vreau să spun este că esențial în depășirea durerii provocate de eșec este să ai pe cineva aproape, care să-ți înțeleagă trăirile intense, dar, în același timp, să-ți canalizeze energia către alte activități ce urmează să-ți aducă satisfacții . Copil fiind, eu am avut-o pe mama care mi-a explicat că a fi înalt poate să-ți aducă o mulțime de beneficii, ca eu am potențial artistic diversificat și că pot continua să practic balet, dar și să pictez.

După mulți ani ce au trecut de atunci, privesc cu mândrie la micuțele mele balerine ce urmează cursul pe care am șansa să îl  desfășor. Faptul că pot transmite mai departe ceea ce eu am învățat reprezintă  adevărata împlinire pentru mine, și, gândindu-mă bine, deși puteam să renunț  la ideea de a dansa, am realizat mult mai multe, ceea ce m-a condus spre omul care sunt astăzi.

Cât despre Audrey Hepburn, faptul că nu a devenit balerina nu a demoralizat-o, dezvoltând o carieră  fantastică în cinematografie. Oameni importanți i-au recunoscut talentul, au îndrumat-o și lansat-o într-o lume unde a știut cum să-și mențină locul, chiar și după moarte. După imensul succes înregistrat de filmul “Vacanță la Roma”, a devenit unul dintre cele mai apreciate staruri de la Hollywood, jucând în numeroase filme, dintre care cele mai cunoscute sunt “Mic dejun la Tiffany/ Breakfast at Tiffany’s”, “My Fair Lady”, “Povestea unei călugărițe/ The Nun’s Story” și “Funny Face”.