Predarea ca o poveste. Întâmplări din Tărâmul fermecat – culori și forme

Copiii iubesc personajele fantastice. Ca educatoare, am văzut cum apariția unui astfel de personaj face ca activitatea să fie mai atractivă și să îi captiveze pe cei mici, cu atât mai mult  cu cât acel personaj este prezent și implicat pe tot parcursul ei.

În anul 2011 am avut șansa să o cunosc pe Anabella Cant, o scriitoare extraordinară ce a publicat cartea „Educația preșcolară privită cu alți ochi”. În acel an, am participat alături de colegele mele la un curs de formare susținut de aceasta.  Pe parcursul zilelor în care am participat la curs, am interiorizat tot mai mult metoda Anabellei și lucrurile au căpătat un nou sens. Astfel, m-am hotărât să folosesc cât mai des posibil la clasa, poveștile.

Vă întrebați poate de ce tocmai poveștile? Deoarece în cadrul lor ai șansa să cuprinzi toate noțiunile pe care îți propui să le împărtășești copiilor, într-un cadru feeric, folosindu-te de un personaj cu puteri extraordinare, fără ca ei să se simtă constrânși. Poveștile au o pondere foarte mare în viața copiilor, iar cu ajutorul acestora înțeleg mai bine diverse situații de viață și emoțiile personajelor, ceea ce îi va ajuta ca în viitor să le identifice mai ușor în experiențele pe care le vor trăi.

Am început să folosesc această metodă mai intens la grupa mare, iar feedback-ul primit de la copii a fost extraordinar. Așteptau cu nerăbdare următoarea activitate ca să afle prin ce întâmplări a mai trecut personajul și ce noutăți le aduce.

De aceea începând cu acest articol, vă voi împărtăși una câte una poveștile care i-au fascinat pe copii și vă invit să savurați peripețiile prin care trece fiecare personaj în parte. Povestea din acest articol se numește „Întâmplări din Tărâmul fermecat”.

Cu ajutorul ei povești, am desfășurat pe parcursul unei săptămâni patru activități de sine stătătoare, activități ce l-au avut ca personaj central pe Zâmbărici, clovnul din Tărâmul fermecat. Prima activitate care i-a introdus pe copii în tărâmul plin de magie a fost cunoașterea mediului, activitate desfășurată printr-o lectura după imagini. Copiii au făcut o analiză pe etape a planșei ce reprezenta Tărâmul fermecat, casa lui Zâmbărici. Cea de-a doua activitate desfășurată a fost activitate matematică  în cadrul căreia copiii au primit materiale individuale, iar sarcina lor a fost să identifice și să sorteze formele geometrice întâlnite în materialul prezentat în ziua precedentă. Activitatea de educare a limbajului s-a desfășurat ca o scurtă convorbire legată de întâmplările petrecute în poveste și am încheiat cu o activitate artistico – plastică  în cadrul căreia copiii au avut sarcina să redea în desen Tărâmul fermecat așa cum și-ar dori ei să fie.

Întâmplări din Tărâmul fermecat – culori și forme

A fost odată ca niciodată un tărâm fermecat, iar în acest tărâm trăia un clovn numit Zâmbărici. Era un clovn tare vesel și avea un costum foarte colorat, îi plăcea tare mult să înveselească oamenii, în special pe copii, și să facă glume și acrobații. Dar tărâmul acesta în care locuia el era unul cu totul și cu totul special. Poate vă întrebați de ce era atât de special, păi deoarece era un tărâm colorat, plin de forme deoebite și de oameni și personaje vesele și jucăușe. Dar că orice tărâm și tărâmul nostrum fermecat avea un personaj neastâmpărat, o vrăjitoare pe numele ei Supărici. Știți voi de ce o chema Supărici? Exact, pentru că era tot timpul supărată și nemulțumită. Nu-i plăcea că toată lumea era așa veselă și jucăușă, că toate obiectele și ființele din tărâmul său erau așa colorate și frumoase. Nimic nu-i era pe plac și nimic nu o mulțumea. Tot timpul se gândea oare cum să reușească să facă să dispară toată culoarea din jur și să amestece formele?!

Într-o zi i-a venit ideea: să se folosească de un obiect magic ca să transforme lumea în alb și negru, iar formele să fie amestecate. Zis și făcut! Dimineața următoare când se trezi, Zâmbărici ieși afară să-și facă plimbarea de dimineață și se sperie de ce a văzut afară, de fapt de ce nu a mai văzut. Toată culoare dispăruse, totul în jur era alb și negru, iar formele obiectelor și plantelor fuseseră amestecate. Vai, ce supărare! Imediat Zâmbărici și-a dat seama că Supärici este vinovată pentru cele întâmplate.

Astfel se hotărî să meargă să îi spună că ceea ce a făcut este un lucru nepotrivit  și că fără culoare, lumea din jur ar fi veșnic tristă.

Încercă din răsputeri Zâmbărici să o convingă pe Supărici să schimbe lumea la loc, iar aceasta i-a explicat că nici dacă ar vrea, nu ar mai putea face totul la loc singură. Lucrurile ar putea reveni la normal doar cu ajutorul unor copii veseli și isteți ce ar putea rearanja formele la locul lor și, împreună cu acuarelele magice, ar putea colora lumea la loc.

Zis și făcut. Zâmbărici merse la o grupă minunată de copii de la Grădinița Genesis și le ceru ajutorul, astfel ca împreună să readucă Tărâmul fermecat la forma sa inițială.