Predarea ritmului: între bătăile inimii și pulsul muzicii

“Când am fost întrebat la ce vârstă ar trebui să înceapă educația muzicală a unui copil, am răspuns: cu 9 luni înainte de naștere! Aș putea chiar spune că educația unui copil începe odată cu nașterea mamei, pentru că ceea ce aude în primii 6 ani de viață nu poate fi șters mai târziu. (Kodály, “Speech”, 1951)

Zoltan Kodaly a gândit metoda pornind de la acest deziderat și fără a uita niciodată să urmărească bucuria cântului vocal, la copii. Acest lucru se poate face urmând câteva idei esențiale.

Toate elementele muzicii și muzica în sine sunt experimentate în cadrul acestei metode. Nimic nu se învață doar pe hârtie, scrisul apare după ce copii s-au jucat și au înțeles mișcarea care va duce apoi la scriere. Aceasta fază a experimentării este și cea mai creativă, profesorul își poate dovedi calitățile de improvizator. Nu este ușor, școala noastră nu a lăsat niciodată cale liberă creativității, așă că, în timp, această latură  a rămas nedezvoltată. Dar să nu facem aceleași greșeli. Citind și vizionând multe exemple și idei legate de această metodă, poți ajunge să intuiesti care jocuri și materiale sunt cele mai bune, ținând cont de vârsta copiilor și experiența lor muzicală.

Putem să plecăm de la un element important în muzică, ritmul. Este greu să îi explici unui copil că o notă întreagă durează patru timpi. Prima întrebare va fi: “adică patru secunde?”.

Se poate începe cu pulsul, pulsul oamenilor, inima noastră. O ascultăm, vorbim despre cum bate și așa ajungem la pulsul muzicii. Există un instrument care o măsoară în muzică și pe care îl folosesc muzicienii, metronomul. Un instrument interesant pentru copii, care îl aseamănă cu un ceas, ceea ce este normal, zgomotul pe care îl face semănând cu un ticăit de ceas.

Cum apare pulsul în muzică? Orice piesă muzicală are un puls, putem folosi un cântec simplu, care poate fi ușor de memorat și copiii vor putea să bată pulsul aproape instinctiv. Acum vor ști și cum se numește. Apoi se pot folosi palmele sau alte instrumente muzicale de percuție sau chiar cercuri pe covor pe care ei pot urmări “pașii” pulsului”. Mingea poate fi un aliat foarte jucăuș în explicarea ritmului, pasarea și prinderea mingii în ritmului cântecului îi ajută pe copii să conștientizeze diferența între ritm și pauză și între diferitele durate muzicale.

 Pulsul este legat de inimă, așa că simbolurile inimii pot duce spre partea de scriere. În interiorul acestor semne se pot nota linii care vor simboliza silabele, care apoi se pot transforma în duratele muzicale. Totul plecând de la cântec. Dacă cei mai mari se vor afla în fața unei foi albe, pe care vor desena diverse ritmuri si instrumente, care devin astfel o partitură pe care ei o vor interpreta, vornînțelege mai repede dificultățile unui compozitor, dar și ale unui interpret, folosindu-și cunoștințele legate de duratele muzicale.

“Muzica aparține tuturor”, a spus Kodaly, continuând cu ideea că muzica trebuie predata copiilor în așa fel încât sa fie plăcută lor și nu să devină o tortură.