Profesorii și lecțiile lor

Noi, profesorii, petrecem mult timp cu elevii noștri, mai ales la o școală privată unde elevii stau 8 – 9 ore pe zi, astfel că, inevitabil, folosim acest timp pentru a le oferi lecții de viață, ori de câte ori avem ocazia. În anii anteriori aveam câte opt ore de engleză la o clasă primară, astfel că la un calcul scurt rezulta că petreceam 280 de ore pe an cu acei copii, iar în patru ani, mai mult de 1000 de ore împreună, ceea ce a însemnat timp în care ne-am influențat reciproc: ei m-au bucurat cu evoluția lor, m-au făcut să râd, să fiu mândră de ei, iar eu i-am îndrumat așa cum am știut eu mai bine. Este cunoscut faptul că ceea ce spune un profesor poate avea un impact pe termen lung asupra psihicului copilului, asupra încrederii în sine, a propriei valorizări. La limba engleză abordăm subiecte de interes pentru vârsta și preocupările lor, subiecte ce ne duc adeseori în sfera lor de temeri și necunoscute la care eu, ca adult, pot să aduc răspunsuri sau soluții, să le împărtășesc din experiența și greșelile mele.

Îmi aduc aminte de o oră cu elevi de clasa a VIII-a în care am vorbit despre personalitate, iar elevii, în majoritate băieți, au început să își exprime nesiguranța în ceea ce privea următoarea etapă a vieții lor, și anume aceea de licean. Se temeau că vor trebui să își schimbe personalitatea, principiile, modul de a vedea lumea pentru a putea fi acceptați de viitorul grup, pentru a fi percepuți ca niște tipi de gașcă, și nu ca ”tocilari”. Bineînțeles că a urmat o discuție în care am încercat să mă pun în locul lor și să le povestesc prin ce am trecut eu și cum e mai bine să procedezi pentru a te integra într-un grup nou, fără a renunța la felul tău de a fi, la integritatea ta. Este momentul în care îți dai seama că reprezinți ceva, că poți face o mică diferență în viața acestor copii, că, poate, într-o anumită măsură, le ghidezi primii pași în viață, alături de părinți, care sunt mereu lângă ei. Cu toții suntem potențiali agenți ai schimbării, avem puterea de a determina o transformare în viețile celorlalți, iar noi, profesorii facem acest lucru în mod regulat, învățându-i pe elevi să facă diferite proiecte de voluntariat, să participe la evenimente, să organizeze acțiuni, etc.

Un mesaj important care trebuie să vină de la profesor către orice elev este acela că e special, că toți avem talentele noastre și calități ce ne oferă unicitate. Prea mulți elevi se tem de neadaptare și se consideră lipsiți de importanță. Obiectivul principal al profesorului este acela de a-i convinge pe toți elevii săi că sunt cineva, că au un cuvânt de spus, unul care contează.

Este adevărat că învățăm din propriile greșeli, și nu din cele ale profesorilor noștri, indiferent de ce ne-ar spune ei. Școala este o parte importantă din viața fiecărui om, dar nu ne învață cum să reacționăm într-o situație de stres, de suferință fizică sau psihică. De cele mai multe ori trebuie să facem propriile greșeli, să ne învățăm singuri lecțiile de viață, dar profesorii cărora le pasă, care au acel gram de empatie necesar meseriei de dascăl, aceia pot să aducă un plus de valoare vieții viitorului adult.

Deși a devenit un cliché, este datoria noastră și poate cea mai valoroasă lecție pe care le-o putem oferi elevilor noștri, aceea că pot deveni orice își doresc, iar istoria și societatea ne oferă din plin exemple cu care să ne susținem argumentele și să le dăm speranța de care au nevoie. De obicei un dascăl își dă seama când un elev are un talent nativ într-un anumit domeniu și îl susține în acea direcție, încurajându-l să muncească, deoarece e aproape imposibil să devii foarte bun la ceva, fără a trudi din greu. Niciun elev extrem de dotat nu va cunoaște succesul, dacă nu depune efort pentru a-și atinge maximum de potențial. Noi suntem cei care trebuie să spargem prejudecățile elevilor, să îi ajutăm să își aleagă singuri drumul în viață, să fie capabili să ia propriile decizii și să își asume consecințele acestora, să fie conștienți de felul în care acestea le pot afecta viitorul.

Astfel că, în procesul nostru de predare – învățare, trebuie să acordăm atenție deosebită capitolului în care îi învățăm pe elevii noștri să fie organizați, să își gestioneze bine timpul, să fie responsabili, să își ducă la bun sfârșit sarcinile, să fie persoane de încredere pe care te poți baza și care pot ține un secret. Un alt capitol important de abordat este acela în care îi ajutăm să își stabilească obiective și să le atingă, fără a face compromisuri, să creadă în capacitatea lor de decizie și în instinctele lor. Trebuie să îi familiarizăm cu concepte precum cinstea și loialitatea, iar respectul să fie în prim plan, demonstrat mai întâi de profesor. Copiii învață cel mai bine prin puterea exemplului, așa că profesorul trebuie să fie un model, să le arate elevilor respectul cuvenit, iar aceștia, la rândul lor, vor răspunde la fel, în marea lor majoritate.

Pe de altă parte, scopul nostru este de a crește oameni capabili să se adapteze ușor oricărui grup / instituție indiferent de meseria pe care o vor îmbrățișa, să fie catalogați drept colegi buni, oameni care conlucrează pentru bunăstarea întregii echipe. Munca de echipă este o abilitate ce poate fi deprinsă încă din anii de școală când elevii beneficiază de nenumărate oportunități de a coopera cu persoane diferite de ei, care au alte abilități, dar care pot contribui la succesul individual și de echipă.

În cele mai multe cazuri, este mult mai eficient și productiv să predai astfel de lecții simple, utile pentru viitor, decât să transmiți simple informații, un conținut ce poate fi uitat în câteva zile. Există nenumărate oportunități de a oferi lecții de viață, atât legate de materia pe care o predăm, dar mai ales de situațiile reale de zi cu zi cu care se confruntă elevii în mica lor comunitate.