Recenzie: Psihopedagogia activităților psihomotrice. Factori, valori, practici

Autori: Ioan Neacșu, Florentina Uță

Editura Universitară, aprilie 2015

“Psihopedagogia activităților psihomotrice. Factori, valori, practici“, apărută în 2015, la Editura Universitară, are pe copertă două nume mari din domeniul psihopedagogiei și al sportului din România. Ioan Neacșu, profesor universitar doctor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, din cadrul Universității din București, membru asociat al Academiei Oamenilor de Știință din România, este o personalitate foarte cunoscută în mediul educațional. Cărțile publicate, care vizează domeniul psihologiei și al educației, au adus un plus de valoare și noutate domeniilor amintite, fiind adevărate surse de teorie și practică pentru specialiști, profesori, studenți, elevi și părinți. “Instruire și învățare”, “Metode și tehnici de învățare”, “Introducere în psihologia educației și dezvoltării”, “Motivație și învățare” sunt doar câteva dintre titlurile importante care definesc activitatea publicistică a profesorului Neacșu. Florentina Uță, lector universitar doctor la Universitatea Tehnică de Construcții – Departamentul de Educație Fizică și Sport, a practicat baschetul de performanță la Cluburile sportive CSS Tulcea, Sportul Studențesc și Rapid București. În prezent, este antrenor de baschet la clubul “Dan Dacian” din București. Preocupată de activitatea de cercetare și de practica în domeniul educației fizice și sportului, a pus la dispoziția cititorului interesat două cărți cu valoare științifică și aplicativă “Educația fizică nonformală – aspecte teoretice și demersuri aplicative” și “Activitățile motrice nonformale la studenți – valori, percepții, motivații”. Acestora li se adaugă lucrările publicate la conferințele naționale și internaționale, reviste și volume colective.

Apărută într-un moment în care în România se redefinește rolul și locul educației fizice și sportului în viața oamenilor, de la copii până la vârstnici, cartea poate fi, la prima vedere, interpretată ca un instrument indicat în lista de lecturi a învățătorilor, profesorilor de educație fizică, antrenorilor și instructorilor. Deși destul de delimitată științific prin titlu, ea reprezintă, în egală măsură, pentru toți oamenii, o provocare la analiză, reflecție și acțiune privind maniera de a aprecia și utiliza eficient mișcarea în scopul îmbunătățirii stilului nostru de viață sau al celor din jurul nostru. Aparținând unui domeniu de interes în care mai puțin se scrie și mai mult se face, lucrarea adaugă un plus metodologic, sociopedagogic și, de ce nu, filosofic.

Prefața, elegant denumită și realizată de profesorul Ioan Neacșu, “Mic discurs despre cunoaștere și dezvoltare prin mișcare”, este o pledoarie despre “știința mișcării și psihopedagogia educației fizice și sportului, îmbinate frumos în drumul către: “învățare, performanță, satisfacție”.

“Psihopedagogia activităților psihomotrice. Factori, valori, practici” reunește în 173 de pagini, două mari părți:

Partea I. Psihopedagogia motricității umane – modele, factori, valori;

Partea a II-a. Programe socioeducaționale promișcare fizică – alternative viabile.

Partea I aduce în atenția cititorului modele validate în psihopedagogia activităților psihomotrice, care au în prim-plan: limbajul de specialitate și valoarea lui reglatorie; stilurile de instruire și practicile specifice lor, însoțite de obiectivele, implicațiile și canalele de dezvoltare aplicativă și elemente ale conduitei de învățare; diferențele de gen; motivația, relația acesteia cu performanța, relația motivare- demotivare, automotivarea, autodirijarea învățării și formării motrice, cu strategiile motivaționale aferente; antrenamentul imaginativ mental vizualizant; feedbackul în mișcarea fizică și rolul său, stilul de viață ca “sinergie” a socialului cu motricul, cognitivul și afectivul, refacerea prin odihnă activă și somn, evidențiindu-se parasomniile, ca opuse stării de refacere. În cadrul aceleiași părți sunt rezumați factorii care influențează motricitatea umană, de la inteligența psihomotrică, până la factorii de risc – alcool, sedentarism și dependența de tehnologie.

Cea de-a II-a parte este preponderent axată pe aplicarea în practică a principiilor psihomotricității, prin elemente de proiectare, implementare, analiză și evaluare a programelor naționale și internaționale “promișcare”, exemple de module și bune practici. Competențele, valorile și atitudinile dezvoltate prin programele formative sunt evidențiate punctual, cu scopul de a convinge cititorul să acționeze pentru a atinge indicatorii modelului somatic specific vârstei și genului și de utilitatea acestor programe.

În ansamblu, cartea aduce o serie de noutăți în explicații și de concepție. Abordarea limbajului și conduitei profesionale din perspectiva psihopedagogiei activităților fizice și sportive nu este o noutate pentru studiile de specialitate din România, însă modul în care sunt reunite idei din domeniul psihologiei sportului și medicinei, într-o sinteză perfectă, aduce un plus de clarificare și argumentare.

Un alt aspect tratat în lucrare, de asemenea foarte interesant și clarificator prezentat, este “modelul antrenamentului imaginativ mental vizualizat”, exemplificat prin “Metoda sau tehnica Jose Silva”. Setul exercițiilor de cunoaștere, înțelegere și aplicare a tehnicii atrage atenția cititorului specialist în domeniu sau amator, autorii reușind să sintetizeze simplu și convingător  algoritmul de funcționare.

Modulele și practicile de succes reprezintă un adevărat ghid al sporturilor și exercițiilor fizice, făcându-se o prezentare a acestora, o trecere în revistă a obiectivelor, a modurilor de execuție, recomandărilor și valențelor educaționale. Caracterul puternic aplicativ și exemplificările ajută orice necunoscător să înțeleagă și să se apropie de sporturi, dar, cel mai important, îl motivează să le practice într-o manieră corectă și conștientă. Cu un limbaj simplu, pe înțelesul oricui, explicațiile conving și ajută la conturarea unei imagini corecte asupra tuturor tipurilor de activități sportive.

Valoroasă atât ca viziune teoretică, cât și ca model de practică, cartea profesorilor Neacșu și Uță contaminează pozitiv cititorul, îl determină să se vadă pe sine ca pe o unitate între fizic și psihic, să regândească conceptul de stil de viață din perspectivă holistică, să exploreze și să practice sportul în mod eficient.