Regulile și rostul lor în managementul clasei

Copiii sunt extrem de impresionabili. Felul în care sunt tratați determină modul în care ei se vor comporta. Persoanele în grija cărora este plasat copilul au o mare influență asupra acestuia și pot ajuta mult la modelarea viitorului lui.

În propria noastră casă, fiecare dintre noi avem reguli, rutine și chiar ritualuri; felul în care facem diverse lucruri ne face să ne simțim bine și reprezintă pentru noi felul optim de a proceda. Fiecare credem că așa cum procedăm noi este corect. Copiii se obișnuiesc cu acest fel de a proceda acasă și astfel această procedură devine pentru ei cea firească.

Când copilul vine de la grădiniță, în programul școlar vor exista anumite reguli și deziderate pe care trebuie să le respecte pentru buna funcționare a grupului. Aceste reguli pot fi  diferite de cele pe care copilul le cunoaște de acasă, pot varia în funcție de educare, de programul de lucru, de aranjarea corectă a sălii de clasă și de copiii din ea. Preșcolarii sunt foarte receptivi, iar atunci când cunosc regulile respective, capăta încredere, pentru că știu ce au voie să facă și la ce să se aștepte din partea altora.

Noi, cadrele didactice, avem o responsabilitate deosebită și foarte importantă în modelarea comportamentului copilului. Pe măsură ce vom înțelege mai bine cauza pentru care copiii se comportă în felul în care o fac, îi vom putea călăuzi din ce în ce mai eficient. Vom ține cont de faptul că felul în care se comportă copilul este puternic influențat de modul de viață de acasă; de asemenea, conduita unui copil o vom pune în relație cu etapa de dezvoltare în care se găsește, adică în relație cu modalitățile de comportament specifice unei anumite vârste. Deci, vom încerca să cunoaștem fiecare copil, familia sa, mediul din care provine.

În noua situație, unii copii sunt nesiguri și temători. Ei vor avea nevoie de mai multă atenție și protecție, până vor fi suficient de siguri pe ei pentru a explora noul mediu și a participa la toate activitățile pe care le poate oferi mediul educațional.

Copiii care provin din familii unite și afectuoase sunt de obicei mult mai apți să se bucure de noul mediu. Experiența lor pozitivă îi determină să creadă că lumea este în general un loc agreabil și că te poți încrede în ceilalți.

Pe de altă parte, copiii care vin din medii în care sunt frecvent pedepsiți și care se simt adesea nefericiți, pot manifesta prudență și suspiciune în ceea ce privește educarea și noua situație în care ei se află. Va fi nevoie să fim răbdătoare cu asemenea copii, să le dăruim cât mai multă căldură , să le transmitem un sentiment de stabilitate.

Copiii descoperă cum trebuie să se comporte, observând comportamentul celor din jur. Un exemplu pozitiv îi va ajuta pe copii să diferențieze între bine și rău. Ei trag învățăminte pline de semnificații atunci când observă comportamentul educatoarei/învățătoarei față de ceilalți.

Modelarea comportamentului dă rezultate eficiente atunci când copiilor li se dau exemple clare de comportament pozitiv. Prin combinarea acțiunilor cu cuvintele, copiii vor reuși să recunoască unele comportamente adecvate pe care nu le-ar fi putut observa altfel. Când de pildă, educatoarea/învățătoarea șterge masa după o activitate de modelaj, copilul nu își dă seama că acesta este un comportament pozitiv decât în momentul în care educatoarea îi spune: “Șterg masa ca să fie curată. Iată o cârpă și pentru tine. Și tu poți să-mi dai o mână de ajutor”.

Așa cum copiii diferă în privința intereselor lor, în felul cum abordează o sarcină nouă și în felul cum comunică, ei se deosebesc și ca mod de a se conforma unei rutine sau de a accepta anumite norme de comportament. Un prim mod prin care am putea obține acceptarea (respectarea) acestor norme de comportament este să-i implicăm pe copii în stabilirea regulilor, în schimbarea lor și în elaborarea unor reguli noi atunci când este necesar.

Scopul regulilor stabilite pentru comportamentele din sala de clasă este ca, treptat, copiii să-și câștige autocontrolul.  Regulile sunt ca niște bariere invizibile care orientează comportamentul copiilor. Copiii testează aceste reguli pentru a se asigura că sunt valabile. Unii experimentează mai mult, alții mai puțin, dar în final toți trebuie să-și dea seama că există limite în legătură cu ceea ce este permis. Corectitudinea cu care copiii învață aceste reguli depinde foarte mult de felul în care adulții le-au conceput și pus în aplicare. În timp, copiii vor trebui să înțeleagă că regulile sunt valabile pentru toți membrii clasei.

O  educatoare/învățătoare care știe să îmbine afecțiunea pentru copii cu regulile clare, ferme pe care aceștia trebuie să le respecte, va dovedi un exemplu pentru copii.

Regulile stabilite, pentru a fi eficiente, trebuie să îndeplinească anumite condiții: 

– Să fie clar exprimate și într-un mod ferm. Atât educatoarea/învățătoarea, cât și copiii înțeleg foarte clar ce se așteaptă de la ei.
– Să fie exprimate în termeni pozitivi. Este mai ușor pentru copii să învețe să înlocuiască indicația cu acțiunea dacă educatoarea le spune : „Spune-i că e rândul tău”, în loc de “Nu împinge”.
–Regulile să fie motivate.  Motivele care se ascund în spatele regulilor trebuie să fie explicate pe înțelesul copiilor, să le ofere informații asupra cauzelor pentru care adulții aprobă sau dezaprobă un aumit comportament.

  Ex.  Dacă un copil dă în  alt copil, oprim întâi bătaia și  apoi explicăm motivul pentru care ea este interzisă; de asemenea, explicăm care pot fi efectele încăierărilor într-o maniera simplă.
-Să ofere detalii.
Ex : “Încearcă să mergi, în loc să alergi, ca să nu cazi!’’– este o regulă mult mai eficientă decât,”Încercă să mergi, în loc să alergi, pentru că așa e regula la noi la clasă!”.
“Pune cărțile în bibliotecă, ca să știi unde le găsești mai târziu!’’ – în loc de “Pune cărțile în bibliotecă pentru că așa vreau eu!”.

Alte condiții pe care trebuie să le îndeplinească regulile: 

– Stabilim reguli pentru toți copiii.
– Regulile să fie logice și pe cât posibil, formularea lor trebuie să indice cauza și efectul  

Ex: Regulă –“Dacă iei în brațe o pisicuță, poartă-te cu grijă cu ea”.
Cauză –“Dacă o strângi prea tare…”
Efectul –“…îi vei face rău, o chinui”.

Nu este de ajuns dojana adresată copilului. Trebuie să-l călăuzim către modalități acceptabile de acțiune. Când un copil nu se poartă bine, lucrul cel mai înțelept este de a condamna fapta și nu copilul, astfel încât el să poată învața din greșeala sa.

 Ex : Nadia construiește un castel din cuburi. Ana se apropie cu un cub în mână și îl  aruncă, făcând castelul să se dărâme. În acest caz am putea spune : “Cuburile sunt  pentru construit, nu pentru aruncat. Ana, cere-i , te rog, scuze Nadiei și ajut-o să construiască din nou castelul”. Acest mod de a recepționa este  preferabil  celui în care-i spunem Anei : “Ești o fată rea!”.

Reevaluarea regulilor clasei 

În cazul în care copiii nu respectă regulile stabilite, educatoarea trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

1. Sunt regulile respective clar exprimate, pe înțelesul copiilor?
2. Nu cumva activitățile cerute sunt prea dificile?
3. Li se permite copiilor să se miște destul prin sala de clasă ?
4. Se întâmplă cumva ca adulții să explice, să demonstreze ceva anume, în vreme ce copiii nu fac decât să privească ?
5. Există vreun motiv pentru care un copil nu se comportă cum trebuie ? (de ex. obosește repede, are probleme de sănătate, probleme de familie, probleme de adaptare).

Odată cu stabilirea regulilor, trebuie să stabilim ce se întâmplă dacă ele nu sunt respectate; ce consecințe trebuie să își asume cel care nu le respectă. De asemenea, preșcolarii trebuie să înțeleagă ce consecințe pozitive are respectarea regulii, și să primească aceste consecințe pozitive atunci când respectă regula. Ne asigurăm că regulile sunt urmate nu doar când aplicăm consecințe pentru nerespectarea regulii, ci mai ales când aplicăm consecințe pentru respectarea ei.

Consecințele  

Consecințele sunt rezultatele comportamentului. Ele pot fi :

 –  pozitive – încurajează comportarea unui anumit comportament ;
–  corective – reduc ocurență acestuia.

Toate consecințele  trebuie să fie adecvate vârstei și nevoilor copiilor care se află în grija dascălilor.

Consecințele pozitive 

Un zâmbet, o îmbrățișare, o mângâiere, cuvintele de încurajare sau de laudă sunt căi prin care le putem arăta copiilor că aprobăm ceea ce au făcut. Să observăm încercările copiilor  de a respecta o anumită regulă și să le spunem că le apreciem efortul chiar dacă rezultatele nu sunt pe măsura așteptărilor. Aceste contacte pozitive îi vor încuraja pe copii să încerce din nou și îi vor ajuta să-și reamintească anumite comportamente pozitive.

Consecințe corective 

Cele mai eficiente sunt cele care sunt legate direct de o anumită regulă. Există o legătură clară, o consecință logică, între comportamentul copilului și supravegherea acordată de adult. Utilizarea consecințelor logice îi va ajuta pe copii să înțeleagă rezultatul direct al regulei.

Ex: Dacă Dănuț aruncă rechizitele pe podea – consecință logică a acțiunii noastre ar fi să-l ajutăm (să-i cerem) să le așeze la locul lor. Dacă Maria aruncă cu nisip în ochii unui coleg – consecință logică este să o rugăm să ne ajute să-l spălam pe colegul său.

În ambele cazuri, astfel de consecințe le vor demonstra copiilor că anumite comportamente nu sunt permise și că este necesar să intervenim pentru a corecta un astfel de comportament. Faptul că îl vor pedepsi pe copil cerându-i să stea pe scaun nemișcat pentru câteva minute sau altă pedeapsă, nu îl vor determina să tragă aceleași învățăminte benefice.

Regulile în sine nu asigură disciplina în clasă, ci modul cum sunt aplicate aceste reguli, și mesajul pe care îl transmitem aplicându-le. La acestea se adaugă rutinele clasei, monitorizarea frecventă a comportamentelor elevilor și răspunsul consistent la respectarea/nerespectarea regulilor.

Bibliografie:  

     * Emil Stan, Managementul clasei -Ed. Aramis, București, 2006.