Regulile în școală: un dar în relația profesor-elev

Regulile nu trebuie să lipsească din viața niciunui copil. Ele au un foarte important rol în adaptarea socială a elevilor, în instalarea și menținerea sentimentului de securitate, în dezvoltarea autocontrolului și în evoluția cognitivă a copiilor. Regulile sunt formulate de către cadrul didactic ca expectații ale acestuia, referitoare la comportamentul elevilor. Valoarea regulilor este dată de formularea clară a repercusiunilor unor comportamente și de înțelegerea necesității regulilor.

La nivel macro, regulile dintr-o școală trebuie să fie stabilite în parteneriat cu comunitatea și având ca reper o lungă perioadă de timp. Ele trebuie să reflecte așteptările comunității, în termenii unor standarde de comportament acceptabil, ținută și modul în care se prezintă, în cel mai larg sens. Mai mult, respectarea regulilor în școală se extinde și asupra comportamentului manifestat de acasă la școală și pe drumul de întoarcere.

Înainte de a impune reguli, profesorul trebuie să-și cunoască elevii,  să-i înțeleagă și să se facă cunoscut acestora. Ideea de a li se dezvălui elevilor se referă la a le arăta nu doar cât de bine știe să fie autoritar, să impună reguli general valabile într-o școală sau trecute prin filtrul propriei personalități și experiențe, ci să găsească maniera prin care să le câștige încrederea și respectul.

Totuși, deși este bine să se dezvăluie, el trebuie să aibă și puterea de a-și proteja emoțiile generate de dificultățile de relaționare sau cognitive ale elevilor. Pentru a fi acceptate și interiorizate, regulile ar trebui impuse cu blândețe, cu afecțiune și inteligență. Putem formula reguli împreună cu elevii, pornind de la evenimente din viața clasei, a școlii, de la urmările neplăcute ale unor fapte sau comportamente.

E foarte important ca, în contextul încălcării unei reguli, profesorul să nu reacționeze cu furie, cu violență în limbaj, agresiv. Reducerea stării tensionate, prin îndepărtarea gândurilor negative și revenirea la o stare în care rațiunea, și nu instinctul, este cea care ne conduce este una dintre cele mai bune metode. În momente de mare tensiune, este preferabilă tăcerea și este recomandată respirația adâncă. Abia după ce se restabilește starea de liniște, se poate analiza situația care a generat problema apărută și se poate face trimiterea la regula care a fost încălcată, aplicându-se sancțiuni. Elevul trebuie să înțeleagă că sancțiunea nu este urmarea unei analize subiective, că nu el este cel vizat, ci regula se aplică pentru un comportament neadecvat. Totodată, foarte importantă este aplicarea cu o desăvârșită consecvență a regulii, pentru sancționarea aceluiași tip de comportament, întâlnit la aceeași persoană sau la alți elevi.

Abordarea corectă a aplicării regulilor îi ajută pe elevi să-și depășească starea de anxietate, să se protejeze emoțional, să rezolve conflictele interpersonale, să se adapteze mai bine din punct de vedere social, să devină o persoană care reacționează rațional.

Regulile sunt mai bine acceptate încă de la vârstele mici, dacă se recurge la formularea lor împreună cu copiii. Studiile au arătat că cel mai eficient mod de formulare a regulilor, așa încât ele să aibă și efect, să fie respectate și acceptate, este formularea lor în termeni pozitivi, care să indice nu ce nu are voie copilul să facă, ci tocmai cum trebuie să se comporte, ce se așteaptă de la el.  Un efect benefic  în procesul de adaptare a copilului la reguli îl are evidențierea avantajelor pe care le poate avea prin respectarea lor. Un exemplu ar fi evidențierea faptului că dacă își finalizează repede și bine sarcina de lucru, le rămâne mai mult timp pentru joacă.

Formularea regulii într-o manieră din care copilul să înțeleagă că poate să opteze pentru respectarea sau nerespectarea ei, lăsarea impresiei de libertare, generează adesea o mai bună compliere la reguli.

Cercetările au arătat că, în mod special, copiii de până la 8 ani reacționează pozitiv atunci când primesc recompense și foarte puțin la pedepse. De aici și curentul apărut în educație, acela de “disciplinare pozitivă”, a cărui aplicare dă rezultate foarte bune în rândul copiilor.

Alegerea consecințelor nerespectării regulilor, chiar și atunci când ele sunt stabilite de comun acord sau la sugestia copiilor, trebuie să aibă o legătură logică cu comportamentul. Dacă această legătură nu există, ea va fi mai greu internalizată și va fi considerată nedreaptă sau va fi văzută ca o pedeapsă.

De asemenea, răspunsul la un comportament negativ cu opusul acestuia, poate genera efecte pozitive uimitoare. Dacă copilul reacționează cu violență, de cele mai multe ori, reacționând cu o îmbrățișare, o mângâiere, vom obține mai ușor comportamentul dorit, în viitor.

Pentru a nu îi determina pe copii să creadă că afecțiunea cadrului didactic este condiționată de conformarea la pretențiile acestuia, trebuie să îi ajutăm să înțeleagă de ce sunt importante, în general, regulile în viața unui om, copil sau adult, care este rolul stabilirii regulilor în școală, să le propunem să își imagineze cum ar arăta o școală fără reguli, să înțeleagă care este diferența dintre regulile stabilite în mod democratic și cele impuse autoritar.

Deși adesea contestate, considerate că limitează libertatea de acțiune și gândire sau creativitatea, regulile ajung să fie solicitate în mediile în care prezența lor este nesemnificativă. În acest context, regulile pentru elevi, care sunt personalități cu o nevoie accentuată să fie ghidate și să se simtă în siguranță, sunt bazele pe care se susțin educația și învățarea.