Regulile si societatea moderna, o dilema pentru educatori si educabili

Cred cu tărie că regulile trebuie să existe, altfel am trăi în anarhie. Dar dilema fiecărei zile, de om care trăiește în România, este ce aș putea eu să îi învăț pe copiii mei și pe elevii noștri atâta vreme cât, se pare, prea puțini respectă reguli. Ne străduim fiecare, mai mult sau mai puțin, să îi învățam pe copiii noștri regulile bunului simț, ne străduim să îi învățam cum să fie onești, respectabili, demni și, nu în ultimul rând, buni și sensibili. Aceasta este viziunea Genesis.

Știu că nu avem voie să devenim politici, dar nu ne oprește nimeni să ne punem întrebări și să gândim. Cum ar trebui profesorii noștri să răspundă la întrebarea: Care reguli guvernează România?  De ce oamenii politici nu respectă promisiunile și de ce regulile pe care ei le stabilesc sunt schimbate de următorii care vin la putere? Am primit aceste întrebări de la copilul meu pasionat de istorie și care, evident, m-a mobilizat să iau atitudine în ultimele zile față de minciuna vândută nouă, oamenilor de rând. Aș vrea să cred că el are șansa să trăiască într-o lume în care regulile sunt respectate, pentru că eu asta îi spun în fiecare zi, că trebuie să respecte regulile și oamenii. Am o obsesie pentru respectarea regulilor conviețuirii în societate, de aceea îi dojenesc pe copiii mei în situația în care întârzie la o întâlnire sau la școală. Le explic că este o lipsă mare de respec față de cei care ajung la timp și că nu există cale ca această regulă să nu fie respectată, dacă vrei să fii respectat.

Dar mă îngrozesc când văd că nici măcar națiunile mai evoluate din punct de vedere social și cetățenesc nu prea mai respectă reguli. Vedem o schimbare de paradigma în tot ceea ce înseamnă ierarhie socială și conviețuire cetățenească. Este foarte adevărat că Aristotel a spus că democrația este sistemul în care fiecare face ce vrea. Și mie personal îmi place foarte mult această interpretare. O încurajez în educația copiilor din dorința de a le stimula creativitatea, dar o completez cu ceea ce a spus un filozof modern, Bergson, potrivit căruia “Democratia e singurul sistem compatibil cu demnitatea și libertatea umană, dar are un viciu: nu are niciun criteriu de selecțiune a valorilor de conducere“. Din păcate nici Occidentul și nici noi nu gemem de mari oameni de stat, surpriză a venit și de pe continentul american. Și atunci despre ce reguli vorbim astăzi? Ce lăsăm moștenire copiilor noștri? Vorbe goale? Cum suntem noi mai buni dacă acceptăm minciuna, acceptăm înșelătoria și nu facem nimic? Nu e un mesaj instigator, e doar o întrebare de părinte care înainte de toate a primit democrația cu brațele deschise în 1989, a primit mineriada tot cu brațele deschise și vreo 2 bâte în cap și niște lacrimogene în față, când își caută cameră în cămin că tocmai intrase la facultatea mult dorită și avea elanul de a schimbă România.

Dacă ar fi să aleg cea mai importantă regulă a vieții, pe care mi-aș dori să o transmit tuturor copiilor, această ar fi MĂSURA! Măsură în toate și în tot ce vor face. Această măsură nu înseamnă delăsare, ci înseamnă capacitatea de analiză, puterea de a recunoaște când ceva nu e bine și de a schimba lucrurile atunci când asta depinde de noi.

Când Iorga, cu orgoliul lui, îi spune lui Ionel Brătianu: „Ce să învăț eu de la un inginer!?“, Brătianu, care era prim-ministru, îi răspunde: „Măsura, domnule profesor, măsura!“.

Devine o artă stabilirea regulilor. Și ce este și mai grav este ca le transmitem copiilor reguli pe care noi nu le respectăm. Să începem să schimbăm compromisurile pe care le facem zilnic, unul câte unul și atunci vom putea avea în viitor oameni demni, responsabili, sensibili și mai ales drepți!