Respectarea demnității copilului- element cheie pentru dezvoltarea socio-emoțională a acestuia

Demnitatea umană este valoarea fundamentală și fundamentul celorlalte valori. Dacă omul însuși nu ar fi demn, ce motiv am putea avea pentru a considera valoroase acțiunile și produsele sale?

Demnitatea umană, prin urmare, se referă la această ființă unică în Univers, capabilă să cunoască, aprecieze și să iubească realitatea în care trăiește. Toți suntem demni, facem lucruri demne și merităm ca demnitatea noastră să fie recunoscută.

Educăm pornind de la demnitatea umană și pentru demnitatea umană sau mai bine renunțăm la educație. Așa cum nu există educație fără valori, tot astfel, nu există demnitate umană fără valori.

În calitate de reprezentanți ai educației, trebuie să includem în sfera preocupărilor noastre și ideea de demnitate a elevului și de respectare a ei. Școala are datoria de a le cere celorlalți copii, profesorilor, adulților cu care interacționează copilul în școală și chiar părinților să respecte această valoare.

Cei mai mulți copii, dacă parcurg cu bine etapa grădiniței, nivelul primar și gimnazial, ajung să intre în “războiul” demnității la adolescență, când trec pragul liceului. Dacă solicităm unui elev să-și amintească când s-a simțit umilit la școală, experiențele relatate vor fi dintre cele mai variate: de la episoadele de bullying din partea colegilor, la profesorul care l-a etichetat în mod repetat ca fiind incapabil, la îngrijitorul care i-a adresat cuvinte grele pentru că a uitat apa deschisă, până la părinții care l-au certat pentru performanțele școlare nemulțumitoare (din perspectiva lor). Un alt fenomen care a luat amploare în ultimul deceniu este așa-numitul “cyberbullying”, care se referă la intimidările din mediul virtual. În ciuda tuturor acestor fenomene atât de des întâlnite, foarte puțini educatori își pun întrebări și reflectează asupra demnității copilului. Grija lor se îndreaptă mai pregnant asupra aspectelor formale, asupra acoperirii conținuturilor programelor școlare, asupra metodelor de predare folosite, asupra grupului clasei de elevi în ansamblu și foarte rar se opresc la faptul că fiecare copil trebuie respectat, ascultat, valorizat și mai puțin sau deloc etichetat. Fiecare copil este un organism extrem de complex, implicat în multe situații și influențat de o multitudine de factori. Modul în care fiecare gândește, se mișcă, muncește, aplică informațiile trebuie privit cu admirație și respect. În felul acesta îl considerăm cu adevărat persoană.

Respectarea demnității copilului exclude, desigur, orice tip de pedeapsă corporală. Demnitatea copilului este alimentată de zâmbet, aprobare, încurajare, confirmare, încredere, abordare individualizată. Demnitatea are de suferit și în cazul realizării unor evaluări defectuoase, cu accent pe produs și nu pe efort, pe norma de grup și nu pe autodepășire.

Felul în care îi salutăm pe copii, în care sunt strigați și numiți, denotă faptul că le recunoști prezența și îi respecți. Cu cât încerci să-ți cunoști mai bine elevii, cu atât ei simt că te interesează cine sunt, ce sunt și că ei contează pentru tine. În acest scop, profesorii organizează, în mod sistematic în clasă activități în care îi solicită pe copii să vorbească despre pasiunile lor, despre viața și familiile lor, despre ce este cu adevărat important pentru ei, într-un mod din care să nu transpară ironia, judecata, neîncrederea, etichetarea. Obținerea acelor informații despre copil îi facilitează profesorului planurile și practicile de susținere a acestuia.

Un profesor bun trebuie să știe că fiecare copil este înzestrat cu demnitate, care este deja acolo, nu necesită intervenție din partea adulților. Rolul educatorului este să i-o înțeleagă, să i-o recunoască și să lucreze cu ea, să i-o atribuie așa cum se cuvine.

Maria Montessori a avut un mod special și unic de a înțelege rolul profesorului în viața copilului. Ea vedea copilul ca pe o ființă sacră, a cărui demnitate trebuie respectată. La fel este necesar să fie privit orice copil pentru a se putea bucura că vine la școală, că evoluează, că este valorizat și respectat. Demnitatea respectată duce la îmbunătățirea dezvoltării socio-emoționale a copiilor. Copiii au nevoie să se simtă cei mai importanți în etapa școlarizării. Doar astfel se va crea motivația pentru învățare și bucuria de a evolua în fiecare zi petrecută la școală.