Respectarea principiilor didactice în educația muzicală a copiilor

Varietatea cunoștințelor și deprinderile muzicale pe care tre­buie să le însușească preșcolarii, precum și organizarea diferitelor activități muzicale se pot realiza numai dacă cadrul didactic cunoaște temeinic principiile didactice și știe să le aplice diferențiat, în func­ție de specificul conținutului și al formelor de organizare a educației muzicale.

Numai respectând principiul intuiției, principiul accesibilității, principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor, principiul însușirii temeinice a cunoștințelor, principiul sistematizării și con­tinuității, cadrul didactic va obține rezultate bune.

Principiul intuiției are o mare importanță și în educația muzi­cală. Muzica este una dintre cele mai grele și complicate arte, deoa­rece imaginile artistice create de ea sunt lipsite de elementul vizual de care dispune arta plastică și nu se servesc nici de mijloacele de comunicare folosite de literatură. In schimb, muzica influențează sentimentele copiilor direct și mai puternic poate decât alte arte.

Pentru ca muzica să producă o stare emoțională, este necesar să dezvoltăm capacitatea copiilor de a o percepe, să le educăm interesul și dragostea pentru muzică, să-i învățăm să asculte muzica, să cânte și să se miște în ritmul muzicii.

Perceperea vie a muzicii înseamnă, în primul rând, per­ceperea sunetelor muzicale, realizarea imaginilor auditive conținute de o piesă muzicală.

Dar analizatorul vizual contribuie și el, într-o oarecare măsură, la realizarea imaginilor auditive, în sensul că un număr de imagini vizuale completează pe cele auditive. Copilul intuind textul con­comitent cu melodia, vede felul în care cadrul didactic pronunță cuvintele, vede gesturile prin care ea arată copiilor cum trebuie să cânte (mai tare, mai rar, încet). în special, în predarea jocului muzical și a jocului cu cântec, intuirea se realizează concomitent prin perceperea auditivă și cea vizuală.

Aplicarea principiului intuiției constă și în vizionarea unor imagini însotite de povestirile sau explicațiile cadrului didactic, care preced piesele muzicale predate copiilor, pentru ca acestea să fie mai bine înțelese, conștient și temeinic însușite. Astfel, se creează o concordanță între explicațiile cadrului didactic și perceperea materialului muzical de către copii.

Principiul intuiției este aplicat de către cadrul didactic atât în activită­țile obligatorii de predare, cât și în activitățile de repetare. El este aplicat, firește, în mod diferit, la cele trei grupe de copii, ținînd seama de particularitățile de vîrstă, de nivelul grupei, de experiența copiilor.

Astfel, la grupa 3-4 ani explicațiile cadrului didactic trebuie să fie mai sugestive, mai bogate, pentru ca intuirea melodiei și a textului să asigure o mai bună cunoaștere a piesei muzicale ce urmează să fie învățată. La grupa de 5-6 ani, ca rezultat al educației muzicale anterioare și a treptei de dezvoltare psihică atinsă, le putem pretinde copiilor să fie mai atenți, să găsească singuri, la cererea cadrului didactic, unele însușiri ale melodiei. De exemplu: la grupa de 3-4 ani vom spune copiilor : „Ascultați ce cântec vesel! Parcă ne dăm în leagăn: uța! uța!. Urmează executarea cântecului și demonstra­rea mișcărilor legănatului. Celor din grupa de 5-6 ani le cerem să ne spună ei ce anume le sugerează melodia respectivă.

Reținem deci, că principiul intuiției este principiul de bază al întregului proces de educație muzicală în grădinița de copii.

Principiul accesibilității se referă la volumul și nivelul cuno­ștințelor muzicale predate, care trebuie să corespundă nivelului de dezvoltare al copiilor și puterii lor de înțelegere. Cunoștințele și deprinderile muzicale nu trebuie să fie nici prea ușoare, pentru că plictisesc și duc la scăderea interesului din partea copiilor, dar nici prea grele, depășind puterea lor de înțelegere, căci îi obosesc. Accesi­bilitatea în muzică vizează respectarea întinderii melodiei cântecelor, construcția ritmică-melodică, perceperea și interpretarea.

Principiul accesibilității se referă deopotrivă la conținutul cântecelor, așa cum s-a arătat în cele spuse despre conținutul educației muzicale. Conținutul trebuie să corespundă preocupărilor copiilor, să-i intereseze, să le suscite curiozitatea, să le aducă bucurie.

Strâns legat de principiul intuiției și de acela al accesibilității este principiul însușirii conștiente și active.

Acest principiu se referă la înțelegerea de către copii a cuno­ștințelor predate, la participarea lor activă la activitățile muzicale. Respectarea acestui principiu face ca preșcolarii să asculte cu atenție muzica, s-o înțeleagă și s-o interpreteze în mod reușit.

Predarea muzicii la grădiniță trebuie însoțită de explicare și demonstrare (ascultare, interpretare); numai astfel copiii ajung să înțeleagă contribuția elementelor ritmice, melodice și dinamice în exprimarea conținutului de idei și sentimente al pieselor muzicale ascultate sau învățate.

Preșcolarii mai mari pot fi deprinși să povestească pe scurt conținutul piesei muzicale, pentru a putea înțelege cât mai bine legă­tura dintre text și melodie.

Insușirea activă și conștientă a materialului muzical presupune posibilitatea aplicării cunoștințelor și deprinderilor muzicale în practică, prin redarea nuanțelor, a diferitelor mișcări indicate de text, prin redarea corectă a ritmului și tempoului, prin executarea sarcinii și comenzii în jocurile muzicale.

Repetarea în forme variate, plăcute și interesante, a cântecelor, a jocurilor și a audițiilor muzicale aduce pentru copii o notă de noutate, care le menține atenția și interesul pentru activitate, asi­gură participarea lor activă. Astfel, se asigură însușirea temeinică a cunoștințelor și deprinderilor muzicale.

Bogăția și claritatea impresiilor și trăirilor copiilor nu depind în mod direct de numărul cântecelor, al jocurilor ctc. pe care le execută ei, ci de precizarea și aprofundarea de fiecare dată a per­cepțiilor și reprezentărilor lor muzicale. De asemenea, gradarea cunoștințelor și a deprinderilor muzicale este o condiție importantă a însușirii temeinice și conștiente a cunoștințelor și deprinderilor muzicale.

Principiul sistematizării cere ca predarea și apoi repetarea pieselor muzicale, a cunoștințelor și deprinderilor muzicale pre­date să se facă în mod logic, succesiv și gradat, atât la fiecare grupă de copii, cât și în trecerea de la o grupă la alta.

De asemenea, acest principiu trebuie respectat în trecerea de la o activitate obligatorie la alta și în cadrul fiecărei activități în parte. Astfel se ,asigură trecerea treptată de la ușor la greu, de la apropiat la depărtat, de la simplu la complex.

Aplicarea cu strictețe a principiului sistematizării înlesnește și realizarea celorlalte principii, deoarece se ușurează înțelegerea cunoștințelor și deprinderilor muzicale, însușirea lor activă, con­știentă și temeinică. Fiecare cunoștință și deprindere nouă trebuie să se sprijine pe cunoștințele și deprinderile predate în activitățile muzicale anterioare.

Aplicarea principiului legării teoriei de practică este impor­tant în formarea deprinderilor și priceperilor muzicale prin cântare și exerciții muzicale.

În învățămîntul preșcolar, acest principiu se realizează prin aplicarea în practică a cunoștințelor și deprinderilor dobândite în cadrul activităților obligatorii de muzică, în cadrul jocurilor, a diferitelor activități cu caracter distractiv și activităților alese, a serbărilor, a diferitelor alte evenimente.

Principiile didactice se aplică în mod creator numai prin îmbi­narea lor. Numai astfel se poate realiza cu succes scopul urmărit de educația muzicală.

In realizarea scopului se va ține seama de particularitățile anatomofiziologice privind perceperea, însușirea și interpretarea muzicii de către copiii preșcolari. Pe această bază, a respectării particularităților de vîrstă și individuale, se poate desfășura o acti­vitate de succes.

 

Bibliografie:

Dolgoșev, M., Marinescu E. – Metodica educației muzicale în grădinița de copii, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Ed. V&I Integral, Bucuresti 2005

Pop, I., Popescu, N. – Cântec și joc, jocuri muzicale pentru școlari, Ed. Didactica și Pedagogică