Restaurarea între știință și artă. Un obiect al patrimoniului cultural mobil – Ușile Împărătești ale bisericii din comuna Cârligi

”Arta ne împacă cu viața. Arta este introducerea ordinei
și a armoniei în suflet, și nu a tulburării și a dezordinii…”[1]

Gogol, Scrisoarea din 10 ianuarie 1848, adresată poetului Jukovski

 

 

         Basilica creștină – prima formă arhitecturală a bisericii, pe care aceasta o cunoaște în urma Edictului de la Milan, din 313, Edict dat de către Sfântul Împărat Constantin, prin care creștinismul devine religia Imperiului – a căpătat în timp, un gărduleț ce despărțea locul în care stăteau clericii de restul navei – acest gărduleț purta numele de cancelii.[2]

         În timp, acest gărduleț nu a mai fost îndepărtat, ci a fost înălțat rezultănd ceea ce astăzi este cunoscută drept catapeteasma[3] bisericii.

         Catapeteasma nu va rămâne simplă, ci va fi – și este și în prezent – decorată cu icoane. Programul iconografic este unul bine stabilit și în același timp fix. Găsim următoarele registre de icoane (de sus în jos): crucea și moleniile, registrul Sfinților Prooroci – având în centru icoana Maicii Domnului Orantă, registrul Sfinților Apostoli – având în centru icoana Deisis, registrul Icoanelor Praznicar – având în centru fie Sfănta Treime, fie Cina cea de Taină, fie Mandylionul. Registrul inferior al catapetesmei este rezervat Icoanelor Împărătești – icoana Mântuitorului și cea a Maicii Domnului cu Pruncul -, urmează apoi Sfântul al cărui hram îl poartă biserica și alt sfânt (Sfântul Ioan Botezătorul sau Sfântu Ierarh Nicolae).

         După cum am precizat cancelii despărțea locul clerului de nava bisericii. Tot astfel catapeteasma desparte Sfântul Altar de naos. Deci, în această condiție, catapeteasma prezintă și o funcție utilă – cea de intrare și ieșire a clerului din / în Sfântul Altar.

         Văzând aceasta, catapeteasma mai posedă și trei uși: două diaconești – spre sud și spre nord, câte una – și Ușile Împărătești.

         Ușile Împărătești sunt, poate cea mai importantă parte a catapetesmei. Ele mai poartă denumirea și de ușile sfinte sau ușile mari[4]. Denumirea de Uși Împărătești provine de la faptul că prin ele intrau împărații (sau regii) în Sfântul Altar, pentru a-și aduce darurile sau pentru a se împărtăși[5].

         În perioada contemporană ne mai existând împărați sau regi, Ușile Împărătești sunt destinate doar clerului. Printre acestea clericii intră sau ies în momente importante ale Sfintei Liturgii – de ememplu la Vohodul Mic și la Vohodul Mare. În momentul Vohodului Mare, prin Ușile Împărătești, intră în Sfântul Altar, sub forma Sfintelor Daruri, Însuși Împăratul Împăraților, Mântuitorul Hristos.[6]

         Dacă prin ele se intră în Sfântul Altar – locașul lui Dumnezeu pe pământ – iconografia lor este legată de Vestea cea Bună[7] adusă omului, și anume venirea pe lume a lui Mesia. Aceată veste este reprezentată de icoana Bunei Vestiri.

         Buna Vestire reprezintă ‘‘unirea armonioasă a voinței Divine cu voința umană”[8]. Voința Divină este reprezentată de Dumnezeu care o umbrește pe Maica Domnului spre zămislire, iar voința umană este sensibil realizată de către Maica Domnului care se supune voii lui Dumnezeu[9]. Astfel, Maica Domnului devine deschizătoarea ușilor milostivirii cerului[10] – ușile cerului simbolizate de Ușile Împărătești.

         Scena Bunei Vestiri domină suprafața canatelor. Însă, pe Ușile Împărătești mai există alte patru icoane – cle ale celor patru evangheliști. Aceștia apar ca primi propovăduitori ai Sfintei Evanghelii, în lume.

         Văzând toate aceste ne vom opri la ușile Împărătești ale bisricii ortodoxe din comuna Cârligi, din Moldova.

* * *

         Icoana Bunei Vestiri datează de la sfârșitul secolul al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, și reprezintă Ușile Împărătești ale bisericii din comuna Cârligi, județul Roman.

         Icoana este realizată în atelierele din Moldova și se compune din două canate realizate din lemn de tei[11]. Stratul de preparație este realizat din grund, iar tehnica de execuție este cea a picturii în tempera cu emulsie de ou[12]. În partea superioară canatele se termină într-un arc trilobat, iar elementul ce se suprapune peste cele două canate este decorat cu un motiv sculptat sub formă de frânghie răsucită[13].

A	B

Foto 1. Icoana Bunei Vestiri – Ușile Împărătești[14]. Detaliu
A. Partea superioară a dipticului, încheiată printr-un arc trilobat
B. Motivul decorativ sub formă de frânghie răsucită care leagă cele două canate ale Ușilor.

 

         Din punct de vedere iconografic cele două canate prezintă scena Bunei Vestiri, care este puternic simplificată. Pe aceste Uși Împărătești nu mai sunt prezenți cei patru Evangheliști așa cum sunt realizați pe majoritatea Ușilor Împărătești, dar sunt prezenți în mod neobișnuit pentru această scenă Sfinții Prooroci David și Solomon[15]. Acești doi Sfinți Prooroci se află redați sub forma unor busturi miniaturale deasupra elementelor de arhitectură,astfel: Sf. Prooroc Solomon în partea superioară, deasupra Sf. Arhanghel Gavriil, iar Sf. Prooroc David deasupra Maicii Domnului. Sf. Prooroci țin în mâini filactere desfășurate.

A	B

Foto 2. Icoana Bunei Vestiri – Ușile Împărătești [16]. Detaliu
A. Scena Bunei Vestiri – Sfântul Arhanghel Gavriil și Maica Domnului.
B. Busturile Sfinților Prooroci Solomon și David.

 

         De asemenea notabilă este absența razei Sfântului Duh.

         Cele două personaje care domină canatele sunt: Maica Domnului, pe canatul din partea dreaptă a privitorului, și Sf. Arhanghel Gavriil, pe canatul din partea stângă a privitorului.

         Decorul este unul somptuos, predominând aurul utilizat atât pentru redarea asisturilor, cât și pentru aureole, puținul fundal al icoanei și aripile Sf. Arhanghel. Aureolele sunt realizate în relief, iar câmpul lor compozițional este realizat din motive vegetale și geometrice, stilizate, redate în méplat[17].

A	B

Foto 3. Icoana Bunei Vestiri – Ușile Împărătești.[18]. Detaliu
A. Aureola Sfântului Arhanghel Gavriil.
B. Aureola Maicii Domnului

         Se poate remarca, de la o primă citire a imaginii compoziționale, că atât stilul cât și factura și culoarea în care sunt realizate cele două canate sunt diferite[19]. Acest lucru se datorează faptului că cele două canate au fost realizate într-un singur atelier, dar de către pictori diferiți ca personalitate artistică, și nu așa cum s-ar putea crede, unor epoci diferite[20].

         Inscripțiile sunt și ele realizate diferit. Dacă numele Sf. Arhanghel Gavriil păstrează o anumită rigoare a grafiei și este realizat cu roșu, monogramele Maicii Domnului, a celor doi Sf. Prooroci și textele filacterelor sunt realizate într-o grafie liberă cu negru[21].

A	B

Foto 4. Icoana Bunei Vestiri – Ușile Împărătești[22]. Detaliu
A. Grafia numelui Sfântului Arhanghel Gavriil.
B. Grafia numelui Maicii Domnului

            Chipul Maicii Domnului este redat aspru, printr-un oval, iar silueta este una elegantă și zveltă. Sf. Arhanghel Gavriil este redat elegant, având o mișcare viguroasă ce exprimă venirea sa pe pământ, din zbor.

A	B

Foto 5. Icoana Bunei Vestiri – Ușile Împărătești[23]. Detaliu
A. Sfântul Arhanghel Gavriil
B. Chipul Maicii Domnului

            Cromatica este cea consacrată acestei scene. Tonurile de roșu vișiniu, verde, roșu permanent, oranj, maroniu și gri verzui sunt armonios plasate în compoziție alături de aur.

         Din punct de vedere al restaurării putem spune că această icoană prezintă decoeziuni ale stratului de preparație și ale stratului pictural. Aceste decoeziuni sunt vizibile mai ales în partea inferioară a scenei. Decoeziunea fiind posibilă din cauza condițiilor de microclimat, nefavorabile conservării.

         Înaintea restaurării din 1965 – restaurare realizată de Ioana Lazarovici și Gheorghe Șoancă[24] – s-a realizat o altă ”restaurare” necorespunzătoare – nu se cunoaște data exactă și nici cine a fost cel ce a restaurat-o[25] – în urma căreia s-au plasat, pe spatele celor două canate, traverse dintr-un lemn diferit față de cel original, astfel creându-se diferite forțe de tracțiune. Aceste forțe nu au făcut altceva decât să accentueze procesul de degradare. Stratul pictural prezenta depuneri de ceară și gudroane. De asemenea, partea inferioară a Ușilor Împărătești prezenat urme ale atacului insectelor xilofage.

Foto 6. Icoana Bunei Vestiri – Ușile Împărătești[26] Imagine realizată înaintea operațiunilor de conservare-restaurare realizate în anul 1965

Foto 7. Icoana Bunei Vestiri – Ușile Împărătești.[27] Detaliu
Punerea în evidență a decoeziunii stratului pictural și a lacunelor stratului suport și ale stratului pictural.
Imagine realizată înaintea operațiunilor de conservare-restaurare, realizate în 1965.

            În urma operațiunilor de restaurare: s-au îndepărtat traversele montate incorect, s-au obturat crăpăturile, prin montarea unor lamele din același lemn ca și cel original, s-a asigurat aderența stratului suport și a stratului pictural, s-au îndepărtat depunerile aderente și apoi vernisul degradat. S-au realizat chituiri ale stratului de grund, iar în final s-au efectuat integrări cromatice și s-a revernisat întraeaga suprafață a icoanei[28].

Foto 8. Icoana Bunei Vestiri – Ușile Împărătești[29].
Imagini realizate în timpul operațiunilor de conservare-restaurare realizate în 1965.

Foto 9. Icoana Bunei Vestiri – Ușile Împărătești[30]. Detaliu
Partea inferioară a canatului pe care este reprezentat Sfântul Arhanghel Gavriil.
Imagine ce pune în evidență atacul insectelor xilofage.

Foto 10. Icoana Bunei Vestiri – Ușile Împărătești[31].
Imagine realizată după efectuarea operațiunilor de conservare-restaurare.

Bibliografie

1. Braniște, pr. prof. dr. Ene, Liturgica generală – Noțiuni de artă bisericească, arhitectură și pictură creștină, II, ediția a III-a, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2002.
2. Efremov, Alexandru, Icoane românești,  editura Meridiane, București, 2002.
3. Furna, Dionisie din, Erminia picturii bizantine, editura Sophia, București, 2000.
4. Nicolescu, Corina, Icoane vechi românești,  editura Meridiane, București, 1973.
5. Quenot, Michel,  Icoana – fereastră spre absolut,  Editura Enciclopedică, București, 1993.
6. Șușală, Ion N. și Ovidiu Bărbulescu, Dicționar de artă. Termeni de atelier, editura Sigma, București, 1993
7. Uspensky, Leonid și Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei,  editura Sophia, București, 2003.
8. * * *, Biblia sau Sfânta Scriptură  tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, editată de Societatea Biblică Interconfesională din România, București, 1994.
9. * * *,  Știință și artă,  coordonator științific Anastase Anastasiu, Muzeul Național de Artă al R. S. R., București, 1976.

         Sursa imaginilor:

• Foto 1, 2, 3, 4, 5, 9, 10: Efremov, Alexandru, Icoane românești,  editura Meridiane, București, 2002.

• Foto 6, 7, 8: * * *, Știință și artă,  coordonator științific Anastase Anastasiu, Muzeul Național de Artă al R. S. R., București, 1976.

[1] Michel Quenot,  Icoana – fereastră spre absolut,  Editura Enciclopedică, București, 1993, p.101.

[2] Pr. prof. dr. Ene Braniște,  Liturgica generală – Noțiuni de artă bisericească, arhitectură și pictură creștină, vol. II, ediția a III-a, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2002, p. 21.

[3] Din grecescul καταπέτασμα. A se vedea și pr. prof. dr. Ene Braniște, op. cit., p. 154.

[4] Pr. prof. dr. Ene Braniște, op. cit., p. 154.

[5] Pr. prof. dr. Ene Braniște, op. cit., p. 154.

[6]Ibidem

[7] Sau Evanghelia

[8] Leonid Uspensky și Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, editura Sophia, București, 2003, p. 99.

[9] ”Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”, Luca I, 38.

[10] Pr. prof. dr. Ene Braniște, op. cit., pp. 154.

[11] * * *, Restaurarea. Știință și artă, coordonator științific Anastase Anastasiu, Muzeul Național de Artă al R. S. R., București, 1976, p. 84. Al. Efremov în lucrarea sa Icoane românești, precizează că lemnul pe care sunt realizate cele două canate este de plop, p. 208.

[12]Ibidem

[13]Corina Nicolescu,  Icoane vechi românești,  Editura Meridiane, București, 1973, p. 28

[14] Fotografia a fost preluată din: Alexandru Efremov, Icoane românești,  Editura Meridiane, București, 2002, p. 96

[15] Sfinții Prooroci David și Solomon, doi dintre reprezentanții Vechiului Testament au avut proorociri legate de Buna Vestire. A se vedea Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, editura Sophia, București, 2000, p. 96.

[16]Fotografia a fost preluată din: Alexandru Efremov, Icoane românești,  Editura Meridiane, București, 2002, p. 96

[17] Méplat tip de relief. Se realizează printr-o ușoară adâncire, în unghi drept, a aspațiului din jurul motivului, acesta continuându-se ca o siluetă (umbră, plată). A se vedea și Ion N. Șușală și Ovidiu Bărbulescu, Dicționar de artă. Termeni de atelier,  Editura Sigma, București, 1993, p. 231.

[18] Fotografia a fost preluată din: Alexandru Efremov, Icoane românești,  Editura Meridiane, București, 2002, p. 96.

[19]Al. Efremov, op. cit, p. 208

[20]Ibidem

[21]Ibidem

[22] Fotografia a fost preluată din: Alexandru Efremov, Icoane românești,  Editura Meridiane, București, 2002, p. 96.

[23]Ibidem

[24]* * *, Restaurarea. Știință și artă, coordonator științific Anastase Anastasiu, Muzeul Național de Artă al R. S. R., București, 1976, pp. 84. Nr. Fișei de restaurare este 65, iar numărul de inventar al icoanei este 11092 / 41 I.

[25]Ibidem

[26] Fotografia a Fost preluată din:  * * *, Restaurarea. Știință și artă, coordonator științific Anastase Anastasiu, Muzeul Național de Artă al R. S. R., București, 1976, pp. 84.

[27] Fotografia a Fost preluată din:  * * *, Restaurarea. Știință și artă, coordonator științific Anastase Anastasiu, Muzeul Național de Artă al R. S. R., București, 1976, pp. 85.

[28]* * *, Restaurarea. Știință și artă, coordonator științific Anastase Anastasiu, Muzeul Național de Artă al R. S. R., București, 1976, pp. 84, 85.

[29] Fotografia a Fost preluată din:  * * *, Restaurarea. Știință și artă, coordonator științific Anastase Anastasiu, Muzeul Național de Artă al R. S. R., București, 1976, p. 85.

[30] Fotografia a fost preluată din: Alexandru Efremov, Icoane românești,  Editura Meridiane, București, 2002, p. 96.

[31]Ibidem