Rezultatele apar doar atunci când angajarea fiecărui elev în procesul de învățare are semnificație la nivel personal

Diferențierea și individualizarea instruirii constituie o problemă pedagogică veche, dar mereu actualã, deoarece oamenii se deosebesc unii de alții nu doar în ceea ce privește felul lor de a gândi și a fi, ci și prin capacitatea și ritmul de învățare, prin atitudinea față de aceasta. Diversitatea umană a pus pedagogiei și psihologiei educației problema complexă a diferențierii și individualizării instruirii, ca premisă indispensabilă pentru asigurarea reușitei fiecărui elev și realizarea unor performanțe cât mai apropiate de potențialul său intelectual maxim.

Instruirea diferențiată este răspunsul pe care îl oferă cadrul didactic la nevoile elevilor. Este ghidată de principiile diferențierii: conținutul, procesul și produsul instruirii se diferențiază după profilurile de inteligență, nevoile și interesele elevilor. Parcurgerea materiei trebuie realizată în conformitate cu ritmul individual al elevilor.

Instruirea diferențiată vizează adaptarea activității de învățare – mai ales sub raportul conținutului, al formelor de organizare și al metodologiei didactice – la posibilitățile diferite ale elevilor, la capacitatea de înțelegere, ritmul de lucru propriu unor grupuri de elevi sau chiar fiecărui elev în parte. Printre factorii care solicită realizarea unei activități didactice diferențiate se află: deosebirile dintre copii de aceeași vârstă supuși unui proces comun de instruire, înțelegerea nevoii de a nu uniformiza ci de a oferi condiții de afirmare celor dotați cu înzestrări personale deosebite, ori cu ritmuri mai alerte sau mai lente în acumulări. Acești factori sunt strâns legați de dimensionarea psihologică a personalității umane care se distinge printr-o sinteză de dispoziții, tendințe biologice, înclinații înnăscute, pe de o parte, și însușiri formate în cursul vieții și activității, pe de altă parte. Deosebirile individuale sunt o realitate, iar natura și gradul lor de dezvoltare sunt de multe ori ușor sesizabile, astfel că nu ne vom găsi niciodată în fața omului în general, ci întotdeauna în fața unui om particular, a unui individ care, de multe ori, se dovedește a fi o enigmă.

În ceea ce privește conceptul de individualizare a predării, acesta reprezintă modalitatea cea mai aprofundată a predării diferențiate, în sensul tratării elevilor nu pe clase și nici măcar pe grupe, ci pe fiecare individ în parte. Specifică învățământului individualizat este repartizarea sarcinilor de învățare în funcție de diferențele individuale, pentru acest spațiu de intervenție fiind utilizate la nivel teoretic concepte precum: învățământ diferențiat, instruire diferențiată, învățare diferențiată, învățare individualizată.

Instruirea diferențiată ține de un anumit mod de gândire al profesorului și de o atitudine a lui în realizarea activităților cu elevii:

– relația dintre profesor și elev este marcată de capacitatea profesorului de a folosi acele strategii didactice prin care se poate trezi curiozitatea, interesul elevilor pentru cunoaștere prin recunoașterea valorii fiecărui individ;
– rezultatele reale pot să apară doar dacă angajarea fiecărui elev în procesul de învățare are semnificație la nivel personal;
– acesta este motorul mișcării către clasa diferențiată și acest mod de abordare al instruirii dă semnificație Teoriei Inteligențelor Multiple precum și altor teorii moderne ale inteligenței care au impact în educație.

Clasa diferențiată are câteva principii cheie:

– profesorul știe clar ce este maxim relevant și important din materia pe care o predă.
– profesorul înțelege, apreciază diferențele dintre elevi.
– evaluarea și învățarea sunt inseparabile.
– profesorul adaptează conținutul, procesul și produsul în funcție de disponibilitatea, interesele și profilul de învățare ale elevului.
– toți elevii participă la învățare.
– elevii și profesorii sunt colaboratori în învățare.
– scopurile clasei diferențiate sunt dezvoltarea maximă și succesul individual.
– flexibilitatea este caracteristica marcantă a clasei diferențiate.

Clasa diferențiată se remarcă și prin alte caracteristici:

– diferențele dintre elevi sunt studiate ca o bază pentru proiectare, ținând cont de principiul că fiecare elev este unic, cu nevoile lui specifice și particulare
– evaluarea este continuă și diagnostică, pentru a înțelege cum să adaptăm predarea la nevoile elevilor
– concentrarea pe tipuri diferite de inteligență este evidentă
– excelența este în mare măsură definită în termeni de dezvoltare individuală față de început
– elevii sunt frecvent ghidați să facă alegeri bazate pe interese personale în învățare
– există oferte pentru mai multe profile de învățare
– se valorifică forme de organizare variate a elevilor clasei, fiind recomandată distribuirea acestora pe grupe
– disponibilitatea, interesele și profilul de învățare al elevilor conturează predarea
– învățarea se concentrează pe folosirea capacităților esențiale pentru a valoriza și înțelege concepte și principii de bază
– se folosesc frecvent sarcini cu mai multe opțiuni
– timpul e folosit flexibil în funcție de nevoile elevilor
– sunt furnizate materiale multiple
– în mod obișnuit se caută perspective multiple asupra ideilor și evenimentelor
– profesorul facilitează formarea capacităților de învățare independentă
– elevii ajută pe colegi și pe profesor să rezolve problemele
– elevii lucrează împreună cu profesorul pentru stabilirea obiectivelor de învățare individuală și pentru întreaga clasă
– se valorifică strategii de evaluare multiple