Rolul creativității în viața individului

Deși individul constituie o personalitate structurată și construită în ritmuri diferite pe tot parcursul existenței sale, “fiecare om, în același timp, seamănă cu toți, seamănă cu unii și nu seamănă cu nimeni” ( V. Pavelcu, 1970, pag.13). Personalitatea reflectă o constelație unică a trăsăturilor generale, tipologice și individuale, definindu-se ca o “îmbinare unitară, nonrepetitivă, a însușirilor psihice care caracterizează mai pregnant și cu un mai mare grad de stabilitate omul concret și modalitățile sale de conduită” ( Al. Roșca, 1976, pag.466).

“Personalitatea este un construct sumativ care include gânduri, motive, emoții, interese, abilități etc.” sau, altfel spus, un ansamblu de “modalități relativ consistente și durabile de percepere, gândire, simțire și comportare care oferă omului o identitate proprie” ( L. Davidoff, 1987, pag.443).

Personalitatea este reprezentată de  mai multe laturi, dintre care vom aminti: temperamentul, latura dinamico-energetica a personalității, caracterul, latura relational-valorică și de autoreglaj, aptitudinile, latura instrumentală (inteligența) și, nu în ultimul rând, creativitatea, latura constructiv transformativă a personalității, laturi fără de care individul uman nu ar putea fi definit ca individualitate complexă a umanității.

Termenul de creativitate este introdus pentru prima dată în psihologie de către Gordon Allport, în 1937, acesta făcând referire la inteligență, aptitudini sau trasături temperamentale. “G. Allport, apreciază că fenomenul creativității desemnează un ansamblu de trăsături proprii fiecărui individ la un anumit nivel, iar potențialul creativ existent la toți oamenii poate fi actualizat și dezvoltat. Dar, înainte de folosirea termenului propriu-zis, conceptele instrumentale erau cele de invenție, inovație, descoperire, dotație, aptitudine, geniu” ( G. Popescu, 2007, pag.5).

Creativitatea se află în interdependență cu trăsăturile caracteriale precum și cu atitudinile, devenind astfel una dintre cele mai înalte forme ale activității omenești. Preocupările legate de cercetarea și dezvoltarea creativității iau amploare după anii ’50, ca urmare a interesului acordat de J. P. Guilford, dar și a importanței pe care aceasta o are în sfera culturală, artistică, economică și socială.

În sens restrâns, creativitatea cunoaște patru accepțiuni: ca produs; ca proces; ca potențialitate general umană, ca abilitate creativă și ca dimensiune complexă a personalității (M. Zlate, 1994).

În ceea ce privește dimensiunea complexă a personalității, J. P. Guilford, distinge câteva caracteristici ale personalității creatoare. Acestea sunt: fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare, sensibilitate față de probleme, capacitate de redefinire.

Creativitatea în viața individului uman, pe lângă faptul că reprezintă un proces complex de valorizare a personalității, este și un factor important de dezvoltare a sinelui. De aceea, școala reprezintă un mediu adecvat și propulsor pentru dezvoltarea creativității. M. Zlate consideră că o persoană înalt creativă este inventivă, independentă, neinhibată, versatilă, entuziastă, trăsături pe care elevii le acumulează ca urmare a interacțiunilor nemijlocite cu noile conținuturi interdisciplinare. Generațiile actuale de elevi, devin din ce în ce mai creative și ca urmare a stimulilor cu care aceștia intră în contact în mediul înconjurător, dar, mai ales, ca urmare a schimbărilor pe care adulții le întreprind pentru ca aceștia să creeze, să se dezvolte și să devină persoane flexibile.

Creativitatea elevilor trebuie încurajată atât în mediul familial, cât mai ales în mediul școlar academic. Fiecare disciplină de învățare și fiecare conținut poate fi transformat în unul creativ-inovativ. Elevii sunt cei care trebuie să descopere, să creeze și să redefinească noțiunile și experiențele de învățare, cadrele didactice fiind responsabile pentru a-i motiva și susține în acest demers creator. Având în vedere că există un potențial creator în fiecare individ, A. Munteanu, structurează personalitatea ținând cont de următoarele niveluri: expresiv, productiv, inventiv, inovativ și emergentiv.

Cu cât vom fi mai aproape de elevi, prin încurajarea creativității acestora, cu atât vom dezvolta adulți responsabili, autentici, flexibili, apți pentru redefinirea universului personal și pentru dezvoltarea unei lumi autentice.

Lucrări consultate/Bibliografie selectivă

Munteanu, A., Incursiuni în creatologie, Editura Augusta, Timi-șoara, 1994.
Popescu, G., Psihologia creativității, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007.
Roșca, Al., Creativitatea, Editura Enciclopedică, București, 1972.
Roșca, Al., Creativitatea generală și specifică, Editura Academiei, București, 1981.
Zlate, M., Fundamentele psihologiei, partea a III-a, Editura Hyperion, XXI, București, 1994.
Dicționar de psihologie, coord. U. Șchiopu, Editura Babel,