Rolul muzicii în educația preșcolarilor

Muzica, cea mai profundă și complexă dintre arte, este exprimarea ideilor și sentimentelor prin mijlocirea sunetelor muzicale. Mesajele ei sunt adresate afectivității, sensibilității. Ea dă naștere unor puternice sentimente estetice care sprijină dezvoltarea intelectuală a copiilor.

Muzica este prezentată în nenumărate manifestări ale vieții noastre. Ea ne încântă, ne bucură sau ne întristează, ne dezvăluie un bogat conținut de idei, ne ajută să înțelegem mai profund gânduri și evenimente, ne mobilizează forțele, ne îndeamnă la realizări nobile.

Educația muzicală este una din componentele principale ale educației estetice. Ea contribuie într-o mare măsură la crearea premiselor necesare dezvoltării reprezentărilor, noțiunilor, emoțiilor și sentimentelor estetice ale copiilor.

Însă, nu toți oamenii care ascultă muzica o înțeleg. Există o deosebire între „a auzi muzica” și „a asculta muzică”. Această deosebire se reflectă și în existența unor deosebiri individuale de sensibilitate, de preferințe, dar, în primul rând, ea se datorează existenței sau lipsei de ambianță muzicală și de educație muzicală din timpul copilăriei. Desigur, și mai târziu se poate ajunge la cunoașterea și înțelegerea muzicii. Dar, cu cât educația muzicală se face mai de timpuriu, cu atât rezultatele sunt mai bogate, influențând mai puternic dezvoltarea armonioasă a copilului. Prin urmare, este important ca educația muzicală să se înceapă de la vârsta preșcolară.

În grădinițe, copiii sunt expuși prin diverse activități, la muzică. De asemenea,  educația muzicală se face în mod organizat și sistematic, cu mijloace, metode și procedee specifice.

Cântecele, jocurile cu cântec, jocurile muzicale, audițiile sunt mijloacele de bază ale educației muzicale la vârsta preșcolară. Prin cântec, joc cu cântec, audiții muzicale, copiii se familiarizează cu primele noțiuni despre muzică; sunt invitați să asculte muzică, în mod special  muzică vocală, și, datorită capacității imitative (caracteristică dominantă la vârsta preșcolară), li se trezește dorința de a cânta ei înșiși. Astfel, se formează priceperi și deprinderi elementare de a interpreta clar, melodios și expresiv piesele muzicale destinate copiilor. Plecându-se de la premisa că nu există copii afoni ci copii insuficient educați, grădinița acordă pe tot parcursul preșcolarității o atenție deosebită cultivării vocii copiilor, dezvoltării auzului lor muzical, dezvoltării simțului lor ritmic, melodic și dinamic.

Orizontul artistic al copiilor se dezvoltă mult prin dezvăluirea conținutului de idei și a formelor de expresie artistică a pieselor muzicale audiate. Copiii dobândesc astfel, încă de la vârsta preșcolară, unele priceperi și deprinderi care stau la baza gustului pentru frumos, a înțelegerii și aprecierii frumosului.

Cântecele, jocurile cu cântec și jocurile muzicale, prin conținutul lor pozitiv de idei exprimate într-o formă emoționantă, convingătoare, influențează trăsăturile de caracter și de voință, în curs de formare, ale copiilor. Aceștia învață să fie buni, harnici, generoși, neînfricați, aspecte ilustrate cel mai adesea în conținutul cântecelor și în jocurile pe care le ascultă sau pe care le execută.

Toate mijloacele folosite în educația muzicală a copiilor au un rol deosebit în dezvoltarea gândirii și imaginației copiilor, la stimularea atenției și mai ales la cultivarea memoriei auditive.

Educația muzicală își extinde influența și asupra dezvoltării fizice a copiilor. Cântecele, jocurile cu cântec și jocurile muzicale interpretate de copii contribuie la dezvoltarea aparatului respirator, a aparatului vocal și asigură o mai bună oxigenare a sîngelui.

După cum se știe, ritmul, unul din elementele principale ale muzicii, este în același timp un element important al întregii activități a oamenilor. Mișcările executate ritmic devin, prin însuși acest caracter al lor, mai puțin obositoare și în același timp dau corpului suplețe și frumusețe. Iată de ce prin jocurile cu cântec și jocurile muzicale se creează implicit posibilitatea educării mișcărilor copiilor, acestea devenind mai sigure și mai expresive.